Pentru cand iti voi deschide orizontul...portret....

Am desenat intai,
Cu o raza de luna, ochii,
Stralucitori, luminand chipul
Pe care urma sa-l desenez cu cerul.
Cu un fir de iarba,mai apoi,
Ti-am conturat buzele vesnic ude
De roua sentimentelor.
Ti-am desenat si nasul,
Cu un bulgare de pamant
Negru-inchis.
Cu cateva raze de soare ramase,
Ti-am terminat de pictat parul
La fel de in exterior ca razele
Ultimului soare de noiembrie.
Cu pasari ce-mi taiau norii,
Ti-am asternut pe buze cuvinte.
Doar mai tarziu, cu stelele,
Ti-am desenat spracenele
De langa ochi, de langa luna.
Si ,inainte sa termin,
Am inchis orizontul
Si ti-am inceput de desenat inima,
Cu un infinit limitat...de nuante de alb.
Si cat de greu mi-a fost sa inchid orizontul,
Sa-l pun pe hartie, in desenul meu,
Mai greu va fi,cred, sa-l deschid la loc,
Sa-mi termin creatia,
Sa-i dau viata,si-abia apoi
Sa-i pun si-un nume.......