Univers amprentat

Acolo unde cuvintele prind viata,
Se joaca de-a viata,
In spatele usilor inchise
Ce despart cerul de mare
Si norii de uscat.
Acolo unde fericirea tese
Ca intr-un ghem de panza de paianjen,
Broderii colorate,cozi de paun,
Sau rochii pentru stele.
Acolo toate se leaga la ochi intre ele,
Se ascund dupa soare, dupa luna,
Dupa stele,
Toate rontaie bomboane colorate,
Si-si lipesc guma-n par,
Acolo, in spatele usilor inchise,
Lacuite pe afara de curand,
Toate-s numai zambete de copil
Ce vrea sa planga si nu poate
De lacrimi de ras.

Putin turcoaz
Am imprumutat de la mare,
Cat sa incapa intr-o sticluta de oja
As fi putut poate la fel de bine
Sa culeg de pe nisip
O scoica fierbinte de la soare
Si s-o pun la ureche-
Ascult marea...
Dar, cum e ata de vara in sufletul meu,
Sunt rugata cu ardoarea soarelui de iulie,
De toate simturile
Sa le scald putin cate putin
In marea de asta-vara.
Asa se face, drag de tine,
Ca mi-am ascus sub inima,
O sticluta de oja turcoaza,
Furata de la mare...

Şotron

Se juca o zi, ba alta,
Pe cerul pal-inchis,
De-a joaca...

Pasari, spulberau stele
In miez de zi
Si spargeau nori
Fumuriu-deschis.

Un cantec se juca de-a cantatul
Pe axa sonora,
Depasind orbita, olfactivul...

Cativa fulgi se alergau pe soare
Sarind pe cate-o raza,
Sarind peste fiersc.

Planetele,incosmos,
Sareau peste Pamant,
Si aruncau cu stele
Una in alta, una peste alta....

Cerul era spulberat de cenusa,
Pamantul cadea in stele.
Hazardul lumii se juca sotron
Cu jocurile vietii...

Ce plină e luna, drag!

Nu mai spun
drag,
Ce plină e luna astă noapte.
Nu' ţi mai spun
Cum luminează în gheţa
Ce-a fost odata apă.
Ţi-aş mai spune
drag,
Cum palpita o stea
Şi încă o dată luna...
Se renastea simplu si pur,
Din nou, în noaptea asta
Nu stiu...o luna pe pamant.
O luna nascuta de soare,
Alungată din Eden.
Iartă-mă!
Ştiu că mă ierţi,
drag,
Că nu ştiu cum spun,
Ce spun...
Ştiu ca inţelegi
Cănd iţi vorbesc de Luceferi
Cand nu-ţi mai spun
Ce plină e luna...
E ca un soare stins,
Tăcut...

O lume care costa...

Traim intr-o lume in care totul costa.
Totusi mai sper...
Asta cat costa?
Doua zambete de copil
Si o jumatate de litru de lacrimi.
As zice ca nu-mi permit,
Daca inima n-ar mai spera.
Si , sa ma achit de tot,
Imi sunt cerute lava de vulcan incins,
O scara pana la cer,
Si mult praf de stele.
E prea greu...
Cate nopti ar trebui sa astept
Sa cada atatea sele,
Sa lase pentru mine mult praf....
Pana unde ar trebui sa merg,
Sa gasesc un vulcan activ,
Cu lava rece, sa nu-mi arda sperantele....
Si cate baloane mi-ar trebui
Sa ma salte pana la cer...
Cu toate astea, traim intr-o lume in care totul costa.
Sa speri fara nimic in schimb,
E ilegal!

Legenda stinge stele

O data,
Ca niciodata,
Se povestea in parfumuri trandafirii,
Despre cum stelele cadeau
Una la un milion de ani lumina.
Pur si simplu,
In seninul de pe cer,
Incepeau sa cada pete de intuneric.
Luna disparea,
Se ascunde dupa vreo ultima pata de cer curat,
Si lumina ultima cale a stelei alese
In lupta cu nemurirea cerului.
In caz ca lumina nu-i era destula,
Cadea in neant,
Se sfarama ultima lumina,
Intr-o luminata ploaie de stele,
O data la un miliard de clipe .
Si-n ultim moment, in ultima sclipire,
Indeplinea nu mai mult de o singura dorinta,
La un copil cu inima curata,
Ce oglindea in ochii sai,
Umbra ultimei stele cazatoare,
Ce cobora pe cerul patat de intuneric,
In plina noapte.
Si-asa, in cuvinte diforme
Legendea trecea frontierele fantasticului.

Abstract spre alta lume...

Incercari infantile
Sau poate eforturi neumane,
Treceau zile.
Incercari disperate,
Priviri ratacite in noapte,
Ne incurcam si noi
In ghemul vietii.
Ne indreptam spasiti,
Spre firescul zilelor,
Incercand, zadarnic de pueril,
A innopta, macar o data
In alte lumi,
In alte vremuri,
Cu alti oameni...
Mai buni, mai veseli
Si mai putin maturi...
Ce dorinte abstracte,
Ce vise juvenile par...
Dar incercam, pana la absurd,
Sa descoperim in alte lumi
O lume ca acesta,
Mai tanara, mai prospata...
Pana ce vom obosi
In cautarea altor orizonturi,
Altor apusuri, altor ceruri,
Mai putin batute de vreme...