Aripile unui inger

Intre cer si pamant
Hotar sunt doua aripi de inger,
Una putin mai inclinata ca cealalta.

Dupa unghiul perfect ce-l formeaza
S-ar zice ca una porneste din ocean
Cealalta din curcubeu
Si se intalnesc la jumatate de drum
Pe un nor...

Dupa albul lor imaculat
S-ar zice ca pe una s-a varsat toata batranetea lumii
Iar pe ceallata puritatea copilariei.

Dupa conturul lor identic
S-ar zice ca soarele si-a zamislit doua raze gemene
Pe spatele unui inger...

Dupa cele doua lumi pe care le despart
S-ar zice ca-s gata sa se rupa
Si ca toata perfectiunea lor
E gata sa cada in ocean si-n curcubeu....
Dar ele tot rezista de la inceputurile lumii,
Imbatranesc odata cu noi
Si-ntineresc odata cu primavara.

Nu-s doar doua aripi
Ci aripile unui inger.

Acorduri de ploaie

Am simtit o clipa cum pamantul imi evadeaza de sub picioare.
Imi era spaima ca ochii sa-i deschid...sa nu-mi plece-orizontul.
Simteam cantecul ploii, acordat la cele mai grave sunete.
Soarele nu mai incapea in acea partitura monoton de schimbatoare.
Pentru noapte, mai lipseau multe ore, si petnru stele, o noapte...
Si pe un ton inalt,foarte inalt, ridicat pe pleoapele cerului,
Canta in tihna ploaia, nestingherita de nudul sau ud.
Doar teama domina intregul peisaj, precum un joc de sah,
Foarte atenta la fiecare miscare,teama zice "sah-mat"
La ultima miscare, se face nevazuta, doar simtita, in furtuna...
De suparare, ploaia se alarmeaza si ea, si devine acea furtuna.
Daca-ar stii ea, ca-i aliata cu teama, s-ar opri. Nu stie.
In auz inca-mi mai rasuna acorduri de furtuna.
Cantecul ploii,parca la fiecare sfarsit, abia incepe...iar si iar.
Si da, trebuie sa apara curcubeul. Uite-l!