Simfonii cantate la lalele

Hai sa ne inventam legende
Sa ne credem inchipuri,
Sa invatam sa coloram zapada verde,
Sa punem afise cu pasari pierdute,
Sa slefuim soarele bine de tot.

Hai sa ne invatam sufletul sa deseneze fericirea,
In acorduri de simfonii cantate la lalele,
Pe pasi veseli de dans,
In culori stridente, prea stridente.

Hai sa trimitem un fax soarelui sa vina!
Hai sa ne facem martiosare din parfum liliachiu.
Hai sa parfumam zapada cu iarba!
Hai sa ne punem in piept, putin cate putin
Ce-a mai ramas sa fie din primavara!

Putin turcoaz
Am imprumutat de la mare,
Cat sa incapa intr-o sticluta de oja
As fi putut poate la fel de bine
Sa culeg de pe nisip
O scoica fierbinte de la soare
Si s-o pun la ureche-
Ascult marea...
Dar, cum e ata de vara in sufletul meu,
Sunt rugata cu ardoarea soarelui de iulie,
De toate simturile
Sa le scald putin cate putin
In marea de asta-vara.
Asa se face, drag de tine,
Ca mi-am ascus sub inima,
O sticluta de oja turcoaza,
Furata de la mare...

Sământa de luceferi

Fericirea
Îţi duce privirea la cer
În noapte.
Şi te uiţi mirat
La cum cerul e plin- ochi
De stele.
Cum fiecare stea luceşte in felul ei,
Are magicul ei, privirea ei.
Dar,în ochii fericirii,
Priveşti, aproape fără să respiri
Un loc mic, inghesuit,
Pribeag de stele,
De pe cer.
Pe care nu l-ai mai vazut.
Şi, uimit de uimirea ta
Iei parte la naşterea unei alt luceafăr,
Mai luminos, ,mai plin de viaţă
Cu loc mai lângă lună...
Fericit de fericirea ta,
Nu'ţi mai iei ochii
De la acel colţ din cer,
De care-n urmă cu o clipă
Nu ştiai că există.
Şi dacă steaua n-ar mai fi acum
Ca o mireasa pe un colţ din cer
De langă lună.
Tot ai privi mormântul stelei,
În amintirea ei, a feicirii tale tale.
Aşa-ncolţeşte-n suflet, cand esti fericit
Bucurie....

O lume care costa...

Traim intr-o lume in care totul costa.
Totusi mai sper...
Asta cat costa?
Doua zambete de copil
Si o jumatate de litru de lacrimi.
As zice ca nu-mi permit,
Daca inima n-ar mai spera.
Si , sa ma achit de tot,
Imi sunt cerute lava de vulcan incins,
O scara pana la cer,
Si mult praf de stele.
E prea greu...
Cate nopti ar trebui sa astept
Sa cada atatea sele,
Sa lase pentru mine mult praf....
Pana unde ar trebui sa merg,
Sa gasesc un vulcan activ,
Cu lava rece, sa nu-mi arda sperantele....
Si cate baloane mi-ar trebui
Sa ma salte pana la cer...
Cu toate astea, traim intr-o lume in care totul costa.
Sa speri fara nimic in schimb,
E ilegal!