Legenda stinge stele

O data,
Ca niciodata,
Se povestea in parfumuri trandafirii,
Despre cum stelele cadeau
Una la un milion de ani lumina.
Pur si simplu,
In seninul de pe cer,
Incepeau sa cada pete de intuneric.
Luna disparea,
Se ascunde dupa vreo ultima pata de cer curat,
Si lumina ultima cale a stelei alese
In lupta cu nemurirea cerului.
In caz ca lumina nu-i era destula,
Cadea in neant,
Se sfarama ultima lumina,
Intr-o luminata ploaie de stele,
O data la un miliard de clipe .
Si-n ultim moment, in ultima sclipire,
Indeplinea nu mai mult de o singura dorinta,
La un copil cu inima curata,
Ce oglindea in ochii sai,
Umbra ultimei stele cazatoare,
Ce cobora pe cerul patat de intuneric,
In plina noapte.
Si-asa, in cuvinte diforme
Legendea trecea frontierele fantasticului.

Ale iernii cronici vechi

Pe jos, ratacite, ale iernii cronici vechi...
Pierdute din vremuri nestiute,
Isi evadeaza monotonia prin ochii mei.
Din vremuri cu spiridusi si zane,
File aurite, grele de praf,
Pastreaza vesnica iarna
Cu inima inghetata, cu sentimente brutale,
Cu gesturi reci...
Primul cuvant, ultima pagina pe care o citesc,
Prima pe care am citit-o.
Intaia zi, din cronicile iernii
Din vremuri prafuite,
Din sentimente abia nascute.
E trist, prea trist.
Mult cenusiu prin timp, prin spatiu...
Pacat de prima zi,
Era inca o copila, cu imaginea sparta
In milioane de tristeti,
In lacrimile ochilor mei.
Pacat...

Imi simt genele-aurite

Am asa o impresie puternica
Cum ca s-a pogorat o putere mirifica
Pe Pamant....
Ca si-a indreptat zambetul, privirea
Spre mine, si aratandu-si iubirea,
M-a fermecat....
De la nastere, am vaga impresie,
Ca-n inima mea, sentimentele , ca o infuzie,
M-au doborat...
Sau ca, mai probabil, un preafericit inger
Mi-a daruit un rimel cu sacadare de fulger,
Aurit...
Apoi, cred ca, din gresala,mi-am patat
Genele ,cu-acel aur fermecat,
Genele-mi aurite...
Si ingerii isi fac harpe din ele,
Si multe laolalta, parca-s niste nuiele
Din aur....
De-atunci, imi simt genele-aurite,
Sufletul si inima bantuite,
De aur....

9 luni aruncate....

Tresar. Parca o aud si-acum, inca o aud, cum tace, in eterna ei rapsodie de valuri....Este o mare mai altfel, dar tot o mare. Niste 9 luni aruncate, in gunoiul de langa ferestra casei tale....Langa un trandafir ofilit, pe care ti l-am dat acum 7 ani....
Imi arunc ultimele ganduri, langa guma lipita sub banca, inca umeda. Imi mai spal inca mana, de praf de creta. Imi controlez si ochii, sa nu cumva sa se adaposteasca in foaile celorlalti. Ma simt inca la un test. La o lucrare de control. E trei sferturi din media generala....
Mi-e frica sa ma gandesc la nota. O primesc peste 3 luni de asteptare nechinuitoare.Sa treaca cat mai greu...nu ma intereseaza nota de la examenul" de viata", din vacanta de vara! Nu!
E inutil sa mi caut copiutele. La materia" viata", singure copiute sunt armele albe...
Si a trecut de luni, ultimul hop....
Creionul, nu mi-l mai ascut in banca.Nici in penar.De 9 luni, tot asta fac...si ochii parca dau sa vada coridoarele lungi, mereu aglomerate. Si tricourile albe, semnate colorat, vesnice, la fiecare sfarsit de an, la clasele mari. La anul, e vremea noastra....
Si iarasi voi urca 2 etaje, sa ajung in clasa....si voi deschide iarasi nervoasa, geamul.Si voi inchide usa, mereu uitata deschisa...ca se face curent!
Vreau pace si liniste 3 luni....si Soare...n-o sa mai plang la teste cu ecuatii....n-o sa mai tremur la tabla... n-o sa mai imi scape creta din mana, la ultimul cuvant de la romana! NU! aceste 3 luni vor fi altfel. Si de n-ar fi examenul "de viata" as uita si emotiile, la scoala. Dar el e...pretutindeni!
Ma simt un inger, ce-si coboara genele peste trupuri firave, ale cetelor omenesti...7 cete. La anul 8.
Acum se varsa in Orange, in Nil....la anul, in Dunare.... s-a scurs clasa a7a, ca nisipul dintr-o clepsidra sparta, pe care am primit-o intr-a 5 a, de ziua mea. S-a imprastiat, mai degraba, cu tot cu amintiri...
Si mi-a mai ramas doar o amintire dintr-a 7a...clasa a 8a.

Vise?!

VISE...
Cu atat, doar, s-ar traduce viitorul meu, oare?
Eu sper sa nu....Se apropie ceva important....azi, 31 mai, baricada pusa pentru a-mi ingreuna cresterea. Aproape ca s-a dus,c-am depasit-o. Vreau sa-i arunc amintirea ploioasa. Voi vrea, poate. Acum nu mai vreau nimic, decat sa nu vina 3 iunie....atat vreau! Imediat ce va veni, iminent va fi pericolul de a nu pleca in fuga. Mai bine nu-l astept, nu ma intorc cu fata spre el. Atat asteapta, o singura privire sa se dezlantuie.Sa revenim la viitorul meu. Banuiesc ca ati inteles de ce tocmai astazi, in postarea aceasta, mi-am ales sa vorbesc despre el. (trimitere cu un alineat mai sus)
Vreau sa termin Facultatea de Litere, masteratul, si abia apoi sa-mi continui visele.Dupa terminarea celor 2 "stagii" vreau sa fiu jurnalista, sau reportera (bineinteles, cum prind postul, caci sunt constienta ca nu in multe locuri se primeste fara prea multa mita, dar.....) In timpul liber, daca norocul e de partea mea, si inspiratia, sa concep un roman, daca se poate sa aiba mai apoi, si succes.
Dupa ceva timp, imi voi incepe pregatirile de doctorat, bineinteles in litere.La o varsta nu prea frageda, caci inteleg ca nu e un lucru prea usor. Daca si acest vis, cu doctoratul mi se indeplineste,cu multa munca, voi incerca sa prind un post de profesor universitar.
De acolo, ma asteapta pensionarea....PS: nu cred ca m-am gandit prea departe. Am vrut doar sa-mi pun in oridne visele pentru viitorul meu. Sper sa nu ramana vise.

Am uitat sa-ti spun !

Am inteles dintr-o privire ca uitasem.Nu stiu cum, si de ce s-a intamplat. Cred ca asa fac mereu....
Ti-am desfatat intai privirea, cu chipul meu. Te-am lasat sa te saturi de el, privindu-l pana la asfintit. Apoi, ti-am desfatat auzul, cu vioara mea. Mii de fulgere s-au pogorat atunci, pe pamant. Le tin perfect minte. Tu te uitai intai la ele, apoi ma ascultai in tihna, cu ochii inchisi. Si eu cantam, tot cu ei inchisi. Fulgerele au tinut cat melodia...tu parca plangeai! Nu te-am vazut.
Am uitat insa, sa-ti spun! Am uitat sa te rog, sa mai stai. Te-am lasat asa, sa pleci. Ai fugit ostenit, si ai apus printre munti. Am uitat sa te retin. Asteptam un fulger, un tunet, o furtuna care sa te tina pe loc. Tu insa, te grabeai...fugeai de privirea mea. Ti-era rusine de gravitatea spuselor tale, mai demult: "Nu imi vei retine niciodata lumina, odata cu cea a fulgerelor."
Am fot o copila....chiar asta am facut!

Amintiri

Din prezent:
Un curcubeu, o raza de soare,
Si-atat!
Atat sunt eu, cu mine!
Atat!
O simpla strigare de inger
O usoara lumina de fulger,
Un bizar truc de lumina....
Doar atat ma formeaza pe mine,
Un curcubeu, o raza de soare,
Si-atat!

Din viitor:
Cand voi fi mare
Vreau sa fiu un val,
Ce trece rapid, printr-un ocean,
Si-l nelinisteste.
As mai fi vrut sa fiu un vultur
Ce trece rapid printr-un albastru
Si-i tulbura intensul.
Insa, un val vreau sa fiu,
Agitat si fara grija,
Cu un singur tel...malul.

Din trecut:
Nu ma uitam nicicand,
Cu capul plecat, inainte,
As fi stiut oricand, oricum,
Ca nu voi parasi prezentul,
pana ce viitorul nu-mi va promite
O viata la fel ...ca-nainte.
As fi crezut atunci,
Ca-s o steluta mica, verde,
Ce-si pierde intreaga stralucire,
As fi crezut....si-atat!

Conteaza...

Cand amrgul se aliaza cu uitarea si noaptea, avara, goneste orice urma de raza a soarelui, uitata pe Pamant, atunci rasar sclipiri revarsate pe cer, abrambura, atatea stele cati oameni, atatia oameni cati ingeri....si stelele scliesc viu, avand sclipirea ochiului unui om care a fost orb, dar si-a recapatat vedera, a fost mort, dar a inviat....in a lor stralucire vesela, nelasand loc tristetii, amaraciunii si nesperanntei, in a lor stralucre vie, tanara, fara riduri sau peri alb, se zaresc nuante , nuante si atat. Sunt mii, sunt sute de nuante intr-o stea, intr-o singura sclipire, dintr-un infinit, pe cerul fara frontiere....atatea stele, atatea nuante, si totusi, fiecare nuanta are farmecul ei, cum fiecare stea are numele sau. Una se cheama Luceafar, altele formeaza Caleea Lactee, la fel e si cu nuantele, ca si cu oamenii. unii sunt ei, altii vor sa fie ei iar ceilalti incearca sa fie altii.Pana si stelele se copiaza....tind la sclipirea luceafarului, la ordinea din Calea Lactee, tind la nesatul clipelor dulci, inchinate lunii, nu?.....Cu totii avem in viata idealuri....

Este atat de important viitorul, incat adesea ne punem intrebarea:" Conteaza chiar atat de mult, ceea ce simti?"

Conteaza!!

Daca eu simt, acum, sa ma descarc pe tastatura, o fac. Daca simt, insa, sa rad de orice ma inconjoara, o fac. Chair daca simt ca vreau sa merg desculta, pe iarba verde, de iunie, o fac, chiar daca stiu bine, ca a doua zi, voi raci....

Conteaza cu adevarat, ceea ce simti! Un viitor de invidiat nu inseamna un trecut lipsit de sentimente! !! Viitorul exista, datorita trecutului!

Si viata noastra, seamana atat de bine cu a unei stea! Si oamenii seamana cu niste nuante nedeslusite...

Si inca o data: Conteaza! conteaza sa ai sclipirea unei stele, dar sa fii la fel de variat, ca o nunanta! Conteaza, sa simti, ca afara e zi, chiar daca e trecut de miezul noptii...