Pastel de primavara

A fost odata, demult,
Atat de demult ca era sa si uit sa va mai povestesc,
A fost o primavara cu nameti.
Si, dupa cum spune povestea,
Aceasta primavara se juca cu fulgii de nea de-a ghioceii,
Cu gheata de-a pamantul proaspat,
Cu frunzele cazute de-asta toamna, de-a copacii infloriti.
Soarele nu cred ca mai vedea demult cum pamantul s-a spulberat sub gheata,
Cum primavara se juca de-a pastelul in nuante de alb,
Cum cerul nu mai era albstru nici cat o pata de cerneala,
Cum iarna stersese zambetele de pe fetele circarilor ca o radiera iscusita.
Si-asa, as vrea sa zic mai multe,
Sa va spun cum primavara, avertizata de toamna ca ii ucide sora vara,
S-a trezit din ameteala de martie si-a pus stapanire pe intreg regatul
A pictat cu acrilice fluturii, a desenat cu carbunele pamantul,
A transformat albul in picaturi de ploaie senina,
A botezat cerul in "albastru" si a muscat cu caldura din soare,
Cum a decupat gheata in linii drepte, verzi,
Cum a imprastiat mirosul de lalaele pe la nasurile infundate de trecatori fosti tristi,
Actual euforici de primavara,
Cum a desenat curcubee cu creioanele colorate
Si inca multe altele, pe care nu vi le-ati putea inchipui nici chiar in vise,
Nici chiar in cele mai colorate vise din cele mai dulci nopti.
Dar, pe care, povestea mea nu ma lasa sa vi le mai spun
Cum ca voi nu ati mai crede inca in povesti, si-ati lua toate acestea drept o farsa.
Stiu insa ca voi nu sunteti asa, voi credeti inca in povesti,
Va credeti inca zane, va credeti printi, sau mai degraba stiti ca traiti in propiul palat de cristal,
Si ca, numai daca vreti, in fiecare noapte puteti zbura pe un cal innaripat printre stele.
De-aceea am sa va mai spun doar atat:
Nameti verzi, gheata pamantie, nori albastri , soare dezghetat,
Si cat mai multe vieti roz, sufelte fericite impodobite intr-un roz descompus:
Pace si iubire!
O primavara ca un martisor e martisorul ce vi-l ofer sub forma unei primaveri.

Apus la Polul Nord

E apus de soare
La Polul Nord.
La celalalt capat al lumii,
Uitat de noapte pentru o vreme.
Privesc spectacol de lumini,
Aici, acum, multi pinguini.
Cu toti se mira de jocul de pe cer.
Parca soarele s-ar juca de-a vati-ascunselea
Si ba apare, ba dispare, dupa plac...
Si mai trimite pentru uimitii spectatori,
Cate un joc, doua, de culori...
Acum, se aud soapte de pinguini,
Ceva mai straluceste acolo departe,
In spatiu...
Dar asa vag se vede pe Pamant,
Incat pinguinii cred ca luna straluceste acum.
Unul dintre pinguini,mai mic, un copilas,
Se uita in sus, in jos si imprejur,
Clipeste trist si imbufnat...
Acum 6 luni trimisese o scrisoare lunii,
Cand vine, sa-l anunte,
Ca nu va spune nimanui,
Dar uituca, cum o fi uitat?
Ca doar nu avea alte trebuiri mai importante
Ca doar nu mai lumineaza si-n alte parti,
Decat pe-aici,
Si parca-ar straluci in fiecare noapte....
Sau...vai....poate ca nu-i ocupata,
Nici c-a uitat,daca e suparata?!
Dar ce putea sa-i faca, un mic pinguin?!
De la un timp, e-nfumurata, Doamna Luna...
Saracul pui, daca-ar stii el,
Ca la Polul Sud, un urs polar,
A fost trezit din hibernare,
De o hartie plutitoare...

Ale iernii cronici vechi

Pe jos, ratacite, ale iernii cronici vechi...
Pierdute din vremuri nestiute,
Isi evadeaza monotonia prin ochii mei.
Din vremuri cu spiridusi si zane,
File aurite, grele de praf,
Pastreaza vesnica iarna
Cu inima inghetata, cu sentimente brutale,
Cu gesturi reci...
Primul cuvant, ultima pagina pe care o citesc,
Prima pe care am citit-o.
Intaia zi, din cronicile iernii
Din vremuri prafuite,
Din sentimente abia nascute.
E trist, prea trist.
Mult cenusiu prin timp, prin spatiu...
Pacat de prima zi,
Era inca o copila, cu imaginea sparta
In milioane de tristeti,
In lacrimile ochilor mei.
Pacat...

Cand o zbura porcul...

Gandurile mele, nebunatice, au aflat si ele ca vine Craciunul, si eu am reactionat la fel, sau aproape la fel:
-" Vine Craciunul!.....Vine?! Cat de repede a trecut amurgul de ieri , unde s-a dus?Ce s-a intamplat?Chiar vine Craciunul? Nu pot, nu vreau nu-mi vine sa cred, deja vine? Astazi lumea-ntreaga va afla ca vine Craciunul Cu sanii copii vor zbura, Iar porcul palid ,ca nebunul Si el va decola...
Vine si Mosul cu mii de jucarii,
Bucuros ca sub brad va gasi
Prajituri ce le-au lasat copii
Sa se multumeasca totusi, si cu "mersi"
Ce de daruri le aduce...
Asternand zapezi pe cosuri
Iar mamicele nauce,
Stau in mana iar cu fusuri.
Si porcul, cu aripi de inger
Incearca sa zboare...
Cum se ridica, cade ca un fulger
Desi tot mai da din picioare.
Pictorul, talentatul, reproduce iarna,
Pune culori uimitoare pe paleta...
E constient ca nu picteza Varna,
Desi are in prim-plan o motocicleta
E a vecinului sturlubatic de peste gard
Care s-a mutat de la Belgrad,
Si vine la sfarsit de saptamana,
Lasand Iugoslavia in tarana..."
-Incetati,m-am saturat, terminati! Gandurilor, ce aveti? Vine Craciunul, aveti si voi dreptate, cand o zbura porcul, sa zboare peste Varna si Belgrad, ca tare va mai doriti sa ajungeti pe acolo....si mai vine cand o zbura porcul, dar sus, mai susu ca avionul, sus de tot, pana la nori, pana la cer, pana la soare, pana la stele si chiar pana la curcubeu, la preferatul meu, ce-l care mi-a vrajit inima si mi-a incalzit suflarea rece, din iarna....Da, vine Craciunul, vine cu daruri multe , cu Mos Craciun, dar nu e asa o mare tragedie, dar ma gandesc, eu si cu voi, gandurilor, ca in loc de reni, Mosul si-a pus porci zburatori, cu criza asta... si daca nu merge, adio tot, cadouri. farmec de sarbatori, TOT! Si daca si Craciunul si-a pus, in loc de ceas sau clepsidra, sa vada cand trebuie sa vina, un aprod porc zburator, care sa zboare si sa se piarda, in zare, ca timpul....Vine Craciunul,cand o zbura porcul!
-"Si in zare...."
-Daca vreti iar sa inepeti cu poezia, mai bine nu mai incepeti de loc, lasati-o balta!
"-Bine, nu te mai suparam,
Dar tare mult te imploram..."
-V-am rugat ceva....
-"Nu mai spunem poezii, dar daca porcul asta zboara, voi ce mai taiati de Craciun?
-Gandurilor, stati linistite, ca oricum nu mai taiam nimic de Craciun, e gripa noua, porcina...
-"Deci, nu-l mai impiedica nimic sa zboare, nu?"
-Nu gandurilor, NU!
"-Noi ne-am gandit sa.....sa ne gandim la noi si la Craciun, dar nu si la porc, stii?"
-Cred ca m-am prins....haideti, lasati-ma sa dorm, se apropie Craciunul, trebuie sa fiu frumosa!!!
"-Oricum nu erai...."
-Ce ati spus?
"-:X, nimic:) !
-Bine, culcati-va , ca sunteti urate si voi, tot ca mine, gandurilor! Hai culcarea!

O seara pierduta, in dialog cu gandurile, seara de ajun !

Scrisoare pentru Mos Craciun

Fulgii de nea se cearta care sa cada primul pe pamant. Lacom, soarele tine caldura numai pentru el. Pasari nu sunt, nici fluturi, nici caldura, doar fulgi de nea.
Admirand cearta din natura, gandurile nu-mi dau pace, vor sa scrie, si ele, o scrisoare pentru Mos Craciun. Le las, le rog apoi le implor sa inceteze, nu am stilou, cerneala si nici idei. Ele, isi continua , linistite, discutia despre scrisoare, evadand din creier, parcurgand, apoi, drumul pana la mana, ordonandu-i sa inceapa sa scrie, Mana se supune, luand stiloul, care cu greu l-au gasit ochii, si a inceput sa scrie:
"Draga Mos Craciun,
consideri, tu oare, ca anul acesta am fost destul de cuminti, noi, gandurile Anilei? Iti este cu putinta sa ne ierti indrazneala, cand te imploram sa citesti o scrisoare din partea noastra, fara timbru, plic sau adresa?
Daca da, daca-ti este cu putinta, atunci fa-ne si pe noi mari, sa fim ganduri mari, dar nu ingrozitor de mari, doar asa, cat sa ajungem la capul Statuii Libertatii, sa o atingem, sa o intelegem si sa putem realiza una mai mare, mai inalta, mai frumoasa. Mosule, in fiecare an, noi ti-am lasat prajituri sub bradul impodibit, noi ti le-am lasat, si tot noi ne-am bucurat de cadourile ei, iar acum, ne dorim sa crestem si noi, cand strangem bradul, sa realizam ca mai e ceva, ca mai e cresterea noastra uimitoare, furata din basme.
Mai vrem, daca ne este permisa indrezneala, sa ne dai si frumusete, sa fim ganduri mari si frumoase, caci noi am impodobit mereu bradul cu mult gust si drag, si noi ne-am bucurat de frumusetea cadourilor, iar anul acesta vrem, cand strangem bradul, sa realizam ca mai e ceva sub brad, ca mai e frumusetea noastra, dar totusi, sa nu fim ingrozitor de frumoase, doar cat sa intelegem arta cu care este pictata Gioconda, si sa putem picta si noi, mai mult si mai frumos. Te rugam, Mosule, mult de tot, sa ne aduci ce te-am rugat, ca ti-om lasa doua prajituri, mai gustoase, mai mari si mai frumoase ca anul trecut. Te rugam Mosule!
Cu drag, gandurile Anilei ..."

Mana, supusa in continuare, a trimis scrisoarea niciunde, a pus timbru deloc si a impachetat, frumos, in plicul care nu era, apoi, s-a dus inferioara, ca sclava Izaura, la posta de nicaieri sa trimita gandurile mele.