Se afișează postările cu eticheta vesnic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vesnic. Afișați toate postările

luni, 14 martie 2011

Univers amprentat




Acolo unde cuvintele prind viata,
Se joaca de-a viata,
In spatele usilor inchise
Ce despart cerul de mare
Si norii de uscat.
Acolo unde fericirea tese
Ca intr-un ghem de panza de paianjen,
Broderii colorate,cozi de paun,
Sau rochii pentru stele.
Acolo toate se leaga la ochi intre ele,
Se ascund dupa soare, dupa luna,
Dupa stele,
Toate rontaie bomboane colorate,
Si-si lipesc guma-n par,
Acolo, in spatele usilor inchise,
Lacuite pe afara de curand,
Toate-s numai zambete de copil
Ce vrea sa planga si nu poate
De lacrimi de ras.

vineri, 25 februarie 2011

Uite primavara acolo!


Ti-am asternut regina noptii in par
Sa gusti salbatic
Din esenta vietii
Sa mirosi cu fior
Parfum din noapte.
Ti-am astenut pe gene, pe rochie,
Pana in pamant
Sclipici...
Cat sa iti lumineze calea
In noaptea departata
Inspre primavara.
Imaginea ta-mi este
O pictura parfumata
Cu vibrari de violet.

Uite primavara acolo!
Te asteapta dupa colt...
Prima la stanga, pe drumul drept.
Daca te ratacesti presara-ti in urma
Ghiocei.

marți, 1 februarie 2011

A fi...


Pasare a infinitului
A tot ceea ce e
Si ce nu e.
A tot ceea ce există
Sau a existat cândva
Demult.
Cu zborul arcuit
Ca inelele lui Saturn
Ridică infinitul
Pe doua aripi
Larg deschise.
În închisul a tot,
A nimic din ce e
A nimic din ce-a fost.
A fi,
Sau a nu fi fost vreodată,
A muri,
Sau a nu fi trait niciodată.
A zâmbi,
Sau a nu fi plâns nicicând
Ca un copil naiv
Rămas cu ochii larg deschişi
În soare.
A îmblânzi,
Sau a fi docil dintotdeauna,
A parfuma,
Sau a fi un trandafir violet.
A povesti
Ce-a fost,
Ce n-a fost,
Ce va fi.

miercuri, 1 decembrie 2010

Ale iernii cronici vechi


Pe jos, ratacite, ale iernii cronici vechi...
Pierdute din vremuri nestiute,
Isi evadeaza monotonia prin ochii mei.
Din vremuri cu spiridusi si zane,
File aurite, grele de praf,
Pastreaza vesnica iarna
Cu inima inghetata, cu sentimente brutale,
Cu gesturi reci...
Primul cuvant, ultima pagina pe care o citesc,
Prima pe care am citit-o.
Intaia zi, din cronicile iernii
Din vremuri prafuite,
Din sentimente abia nascute.
E trist, prea trist.
Mult cenusiu prin timp, prin spatiu...
Pacat de prima zi,
Era inca o copila, cu imaginea sparta
In milioane de tristeti,
In lacrimile ochilor mei.
Pacat...