Mi-ar placea sa pun flori de mac in parul unei stele....

Am incaltat cerul
cu pantofi cu toc inalt.
Iarba am dat-o cu rimel
Si pe pamant m-am gandit sa vars putin
fard de pleoape.
Marea am patat-o cu ruj rosu
Si i-am inrosit valurile.
Raze de soare se reflectau
in sangele spumegand.


Mi-am brodat ochii, apoi,
cu rod de flori.
Ca intr-o zi sa infloreasca
Sa vad lumea prinre flori.
Mi-as fi pus si in par
parfum de Regina Noptii,
Dar era prea zi afara,
Sa se deschida...

M-am dus repede,
Sa nu mi se inchida bobocii
cu o perla, la gatul unei scoici de topaz
langa Ocean...
Sa-i cer un picur de roua,
pentru noua mea vedere.
Avea sa creasca,
Sa-nverzeasca,
Sa-nfloreasca
lumea...

Acorduri de ploaie

Am simtit o clipa cum pamantul imi evadeaza de sub picioare.
Imi era spaima ca ochii sa-i deschid...sa nu-mi plece-orizontul.
Simteam cantecul ploii, acordat la cele mai grave sunete.
Soarele nu mai incapea in acea partitura monoton de schimbatoare.
Pentru noapte, mai lipseau multe ore, si petnru stele, o noapte...
Si pe un ton inalt,foarte inalt, ridicat pe pleoapele cerului,
Canta in tihna ploaia, nestingherita de nudul sau ud.
Doar teama domina intregul peisaj, precum un joc de sah,
Foarte atenta la fiecare miscare,teama zice "sah-mat"
La ultima miscare, se face nevazuta, doar simtita, in furtuna...
De suparare, ploaia se alarmeaza si ea, si devine acea furtuna.
Daca-ar stii ea, ca-i aliata cu teama, s-ar opri. Nu stie.
In auz inca-mi mai rasuna acorduri de furtuna.
Cantecul ploii,parca la fiecare sfarsit, abia incepe...iar si iar.
Si da, trebuie sa apara curcubeul. Uite-l!

Imi simt genele-aurite

Am asa o impresie puternica
Cum ca s-a pogorat o putere mirifica
Pe Pamant....
Ca si-a indreptat zambetul, privirea
Spre mine, si aratandu-si iubirea,
M-a fermecat....
De la nastere, am vaga impresie,
Ca-n inima mea, sentimentele , ca o infuzie,
M-au doborat...
Sau ca, mai probabil, un preafericit inger
Mi-a daruit un rimel cu sacadare de fulger,
Aurit...
Apoi, cred ca, din gresala,mi-am patat
Genele ,cu-acel aur fermecat,
Genele-mi aurite...
Si ingerii isi fac harpe din ele,
Si multe laolalta, parca-s niste nuiele
Din aur....
De-atunci, imi simt genele-aurite,
Sufletul si inima bantuite,
De aur....

Dedicatie

Buna dimineata!
M-ati dat uitarii?
Ati uitat ca sunt si eu
Un pamantean,
Sau macar, tot ceva....
Atat de aproape?
Buna dimineata!
Sunt aici!
Credeati ca va las?
Va inselati,
Dragutii mei!
Am revenit sa vad
Daca va e bine....
Fericiti? tristi?
Bolnavi?
Bolnavi poate ca da...
De dorul meu?!

"""""""Dedicatie"""""

E numai pentru tine

Amintiri

Din prezent:
Un curcubeu, o raza de soare,
Si-atat!
Atat sunt eu, cu mine!
Atat!
O simpla strigare de inger
O usoara lumina de fulger,
Un bizar truc de lumina....
Doar atat ma formeaza pe mine,
Un curcubeu, o raza de soare,
Si-atat!

Din viitor:
Cand voi fi mare
Vreau sa fiu un val,
Ce trece rapid, printr-un ocean,
Si-l nelinisteste.
As mai fi vrut sa fiu un vultur
Ce trece rapid printr-un albastru
Si-i tulbura intensul.
Insa, un val vreau sa fiu,
Agitat si fara grija,
Cu un singur tel...malul.

Din trecut:
Nu ma uitam nicicand,
Cu capul plecat, inainte,
As fi stiut oricand, oricum,
Ca nu voi parasi prezentul,
pana ce viitorul nu-mi va promite
O viata la fel ...ca-nainte.
As fi crezut atunci,
Ca-s o steluta mica, verde,
Ce-si pierde intreaga stralucire,
As fi crezut....si-atat!

Cu putina magie....

Am un geam mereu deschis....
Mai am inca doua pe care le inchid noaptea,
Si inca alte mii, care le streg cand sunt curate
Cu o batista , uda,uscata sau cu mana.

Pe geamul mereu deschis, intra tot timpul pasari,
Care zboara unele, altele-si fac cuib.
Pe cele doua, intra o lumea intreaga,
De-a pururi, intreg orizontul, ce fuge departe,
Precum intr-o furtuna, vanturi desarte.
Mai am cateva mii ce sunt mereu curate
Or dechise, or inchise, da-s curate, prea curate;
Si sunt multe, trecatoare din vedere,
Pe care intra numai bucurii si tristeti
Sau poate doar, umbrele lor.

Mai am o calimara, cu cerneala albastra,
Din ce in ce mai putina, mai vasta...
In calimara, eu pun mereu cerneala,
Dar se consuma si acesta, ramanand tot acea putina,
Cerneala albastra....
Se varsa in oceane, in ceruri, sau in simple balti,
Murdareste natura toata, sau doar geamul vesnic deschis...
A carei pata de pe el, este eterna...
De murdareste pe cele curate, cerneala albastra,
Va murdari si batista, or mana, iar pata bizara,
Va fi uitata, si stearsa, si-ngropata in pamant,
Ca ultimul hot, sau ca acel sarac amarat

Cu putina magie , va intra si soarele, cu ale sale raze,
Pe-acele geamuri...nu vor mai fi pete de cerneala albastra.
Doar pasari si stele!
S-atat....

Zambet ironic.....timp fara baricade!

Un birjar , cu trasura albastra, ca cerul de albastra, s-a oprit in fata portii mele...mi s-a parut intai, ca il cunosc....mi s-a parut!! Avea mantie la fel de albastra precum trasura; palarie purpurie; pantofi de lac; un baston cerat, in mana; pantaloni, lungi, de stofa, negrii; caninul din stanga de aur;unghia de la aratator, data cu lac; buze vinete, de frig; ochii mici, de aceea nu le-am putut descoperi nu culoarea; sparancele dese, blonde,unite; barbia alungita, specifica personajelor negative din carti; o camasa aramie, cu nasturi cojiti, pe sub mantie;un ceas de piele veche, la mana (mi s-a parut ca secundaru-l nu-i mergea) ;si mai avea ceva....in mana stanga, tinea un ursulet de plus maron. Un om normal, nici contemporan, dar nici de epoca, intre varste, cu un dinte de aur si unghia aratatorului data cu lac, sa aiba un urs de plus, in mana....
Mi-au dat, efectiv, lacrimile!! Plangeam?! Asta numai stiu...probabil ca birjarul a crezut ca am cascat, caci abia iesisem din casa.Si....m-a strigat pe nume. Deci la mine venise!I-am raspuns simplu, cu un "da" categoric, asa mi-a venit, sau a fost impulsul de a raspunde, cand cineva te striga....oricum, am zis"da".Mi s-a parut ca a zambit ironic, apoi a plecat....de-atunci nu l-am mai vazut....el imi stia numele...eu ii stiam surasul ironic. Atat?! Ajungea...oricum, imaginea lui, imi vine in minte, asociata cu a ursuletului, el mi-a trezit tot interesul...au plecat amandoi, si nu s-au mai intors!!
De-atunci a trecut un an....un an, sau doar o ora? Oricum, de-atunci, nimic nou...pana astazi, la rasarit. Am iesit ca de obicei, sa vad cum apune luna...cum rasare soarele, si am vazut, in fata portii, in acelasi unghi, cu birjarul,un caine batran, foarte batran.Avea blana aproape neagra, cu fire albe, tot mai dese, de la timp; ii atarnau de la picioare si urechi, putina blana; avea ochii lasati, mici, aproape inchisi; urechi lungi; ungii tocite; mustati parlite; iar la jumatatea spatelui, avea o rana, vanata, si fara blana; n-avea zgarda... si mai avea ceva...un ursulet de plus maron, in gura , in loc de os.Era tot el! Era .... altadata, in mana unui birjar destul de cochet...acum este...in gura salivanda a unui caine jigarat. Cainele, in loc sa ma strige pe nume, iar eu sa-i raspund categoric"da", mi-a suras, doar, ironic, si a plecat....si dus a fost!
Apoi, am vazut ursuletul in toate noptile cu vise....in toate clipele libere....in toate orele de desen, civica, istorie sau geografie...in toate cladirile, in toate gunoaiele, in toate diamantele...peste tot!!
L-am intalnit apoi, "raspoimaine", singur, la poarta. Nu imbatranise, poate ca de aia secundarul birjarului nu mergea si cainele nu avea zgarda....am intins bratul sa-l iau,si brusc, ursuletul mi-a zambit ironic. Am restras mana, si un vant puternic s-a ivit. L-a luat, probabil, si pe el.De-as fi avut curajul! Daca nu mi-as fi retras mana!!
De-atunci, la fiecare furtuna, stau in centrul pamantului. Poate uraganul ma va duce la urs. Poate uraganul imi va aduce ursul...