marți, 30 martie 2010

In seara penultimei zile de Martie....


Mi-as dori sa scriu, in seara penultimei zile de martie, ceva. Orice.
Nu pot...
Nu vreau sa-ncep, ca de obicei. Poate, ca de-asta nu pot. Nu vreau sa-mi descriu gandurile, si totusi, asta fac! As fi inceput asa, candva, altadata:
""Un inger,astazi, imi va schimba destinul. Eu, voi fi alta, natura alta! De ce astazi? Nu-mi explic, dar astazi! Martie, mi-a soptit cu inteles, ca va pleca. Eu, i-am facut usor, cu mana. El, nu a mai privit inapoi, si totusi, a mai ramas pentru o zi si-o noapte jumatate.Statea cu spatele. ""
Si totusi, am inceput cumva. Nu mai stiu cum, dar se pare, ca am inceput...cumva! Acum, c-am inceput, as vrea sa-i spun, lui Martie, ceva:
"In tine, draga, m-am cunoscut mine;
Eram imbatata de parfum primavaratic
Fara alcool....
Eram adormita din adiere incete ale vantului
Fara somnifere....
Eram otravita de seninul cerului
Fara ceanura...
In tine, draga, m-am cunoscut pe mine;
Eram intr-o continua schimbare, ca marea
Ba mai agitata, ba mai plina de valuri, ba linistita.
Si mi-am propus sa-mi schimb si viata.
S-o fac mai sanatoasa, in tine, draga!
Sa-mi deschis ferestrele, sa-mi umplu camerele
Cu aerul tau proaspat, draga Martie....
....Dar acum pleci?"
Si totusi, n-am inceput cum as fi vrut. Si totusi, martie tot pleaca. Si totusi, o data cu penultima sa noapte, i-am spus tot! Tot!
Acum, vreau sa scriu ceva. Nu stiu ce...orice!

vineri, 26 martie 2010

Cu putina magie....


Am un geam mereu deschis....
Mai am inca doua pe care le inchid noaptea,
Si inca alte mii, care le streg cand sunt curate
Cu o batista , uda,uscata sau cu mana.

Pe geamul mereu deschis, intra tot timpul pasari,
Care zboara unele, altele-si fac cuib.
Pe cele doua, intra o lumea intreaga,
De-a pururi, intreg orizontul, ce fuge departe,
Precum intr-o furtuna, vanturi desarte.
Mai am cateva mii ce sunt mereu curate
Or dechise, or inchise, da-s curate, prea curate;
Si sunt multe, trecatoare din vedere,
Pe care intra numai bucurii si tristeti
Sau poate doar, umbrele lor.

Mai am o calimara, cu cerneala albastra,
Din ce in ce mai putina, mai vasta...
In calimara, eu pun mereu cerneala,
Dar se consuma si acesta, ramanand tot acea putina,
Cerneala albastra....
Se varsa in oceane, in ceruri, sau in simple balti,
Murdareste natura toata, sau doar geamul vesnic deschis...
A carei pata de pe el, este eterna...
De murdareste pe cele curate, cerneala albastra,
Va murdari si batista, or mana, iar pata bizara,
Va fi uitata, si stearsa, si-ngropata in pamant,
Ca ultimul hot, sau ca acel sarac amarat

Cu putina magie , va intra si soarele, cu ale sale raze,
Pe-acele geamuri...nu vor mai fi pete de cerneala albastra.
Doar pasari si stele!
S-atat....

joi, 18 martie 2010

Zambet ironic.....timp fara baricade!







Un birjar , cu trasura albastra, ca cerul de albastra, s-a oprit in fata portii mele...mi s-a parut intai, ca il cunosc....mi s-a parut!! Avea mantie la fel de albastra precum trasura; palarie purpurie; pantofi de lac; un baston cerat, in mana; pantaloni, lungi, de stofa, negrii; caninul din stanga de aur;unghia de la aratator, data cu lac; buze vinete, de frig; ochii mici, de aceea nu le-am putut descoperi nu culoarea; sparancele dese, blonde,unite; barbia alungita, specifica personajelor negative din carti; o camasa aramie, cu nasturi cojiti, pe sub mantie;un ceas de piele veche, la mana (mi s-a parut ca secundaru-l nu-i mergea) ;si mai avea ceva....in mana stanga, tinea un ursulet de plus maron. Un om normal, nici contemporan, dar nici de epoca, intre varste, cu un dinte de aur si unghia aratatorului data cu lac, sa aiba un urs de plus, in mana....
Mi-au dat, efectiv, lacrimile!! Plangeam?! Asta numai stiu...probabil ca birjarul a crezut ca am cascat, caci abia iesisem din casa.Si....m-a strigat pe nume. Deci la mine venise!I-am raspuns simplu, cu un "da" categoric, asa mi-a venit, sau a fost impulsul de a raspunde, cand cineva te striga....oricum, am zis"da".Mi s-a parut ca a zambit ironic, apoi a plecat....de-atunci nu l-am mai vazut....el imi stia numele...eu ii stiam surasul ironic. Atat?! Ajungea...oricum, imaginea lui, imi vine in minte, asociata cu a ursuletului, el mi-a trezit tot interesul...au plecat amandoi, si nu s-au mai intors!!
De-atunci a trecut un an....un an, sau doar o ora? Oricum, de-atunci, nimic nou...pana astazi, la rasarit. Am iesit ca de obicei, sa vad cum apune luna...cum rasare soarele, si am vazut, in fata portii, in acelasi unghi, cu birjarul,un caine batran, foarte batran.Avea blana aproape neagra, cu fire albe, tot mai dese, de la timp; ii atarnau de la picioare si urechi, putina blana; avea ochii lasati, mici, aproape inchisi; urechi lungi; ungii tocite; mustati parlite; iar la jumatatea spatelui, avea o rana, vanata, si fara blana; n-avea zgarda... si mai avea ceva...un ursulet de plus maron, in gura , in loc de os.Era tot el! Era .... altadata, in mana unui birjar destul de cochet...acum este...in gura salivanda a unui caine jigarat. Cainele, in loc sa ma strige pe nume, iar eu sa-i raspund categoric"da", mi-a suras, doar, ironic, si a plecat....si dus a fost!
Apoi, am vazut ursuletul in toate noptile cu vise....in toate clipele libere....in toate orele de desen, civica, istorie sau geografie...in toate cladirile, in toate gunoaiele, in toate diamantele...peste tot!!
L-am intalnit apoi, "raspoimaine", singur, la poarta. Nu imbatranise, poate ca de aia secundarul birjarului nu mergea si cainele nu avea zgarda....am intins bratul sa-l iau,si brusc, ursuletul mi-a zambit ironic. Am restras mana, si un vant puternic s-a ivit. L-a luat, probabil, si pe el.De-as fi avut curajul! Daca nu mi-as fi retras mana!!
De-atunci, la fiecare furtuna, stau in centrul pamantului. Poate uraganul ma va duce la urs. Poate uraganul imi va aduce ursul...

sâmbătă, 13 martie 2010

Astazi....





Ce va fi, astazi....

Astazi, ma voi juca cu raze eterne de luna plina
Imi voi toci in varf, pardesiul gri,
Si voi astepta cu grija si rabdare,
Un nou inceput, va ra
sari....
Mi-e teama totusi, de ceva aparte
Ce ma desparte de in
geri siderali
Si de coardele harpelor lor, atat de sonore!
Mi-e teama, ca atunci cand un val de lumina
Peste chipu-mi sa mi se
reverse
Eu am sa tip, si are sa
plece lumina....si dusa va fi!
Astazi, dupa ce soarele va rasari
Dupa ce-l cant in toate cantecele
Dupa ce-l caut, in toate baltile,
Astazi, il voi imbratisa cald, daruidu-i
Mirosul pamantesc, de crizantema .
Poate asa, sau poate altfel, il voi indupleca
Si lumina mi-o va lasa, pentru totdeauna!

Ce a fost, astazi....

Astazi, luna a disparut in freamate
Fara s-o vad, cu-nchipuri desarte
A disparut, probabil, de cu seara, ca falnicului
Soare, loc sa-i faca, printre astre si zambete
Eu,m-am trezit c-am cu puterea gandului
De dorul soarelui....
Credeam, candva, c-am sa tip la atingerea luminii sale
Credeam candva, mici nerozii!!
Am inceput sa rad , cand a luminii zale
Mi-o incheie incet, pe gat, pe fata.....
Credeam candva, ca voi reactiona cu urlete,
Credeam candva, mici nerozii!
Ii pregatisem, insa, si un dar, o imbratisare calda
Purtand parfumul, zambilei purpurii.
In schimb, acum, ca a trecut, i-am oferit un zambet
Larg si majestuos, din suflet,exact ca asta vara,
Cand ne jucam ca doi copii,
El de acolo, eu de aici....




sâmbătă, 6 martie 2010

Leapsa, primita de la Lorelei....



Sa zicem ca incepem cu inceputul:

Principala trasatura a caracterului meu: ma regasesc pe deplin in "mine".
Calitatea pe care o prefer la un barbat:nu sunt experimentata...sinceritatea?!
Calitatea pe care o prefer la o femeie:sa nu minta...pentru ce atata minciuna in lumea asta?
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:ca exista!
Principalul meu defect: "vocea poporului", care imi creeaza prea multe, poate....
Ocupatia mea preferata:sa visez cu ochii deschisisi, sa stau in caldura SOarelui, sa privesc curcubeul....
Visul meu de fericire:sa ma trezesc intr-o dimineata, langa soare, la rasarit.Sa ne jucam pana tarziu, cu toate constelatiile si razele. Seara, sa cobor, iar dimineata urmatoare, sa-mi amintesc totul, la trecut!
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea:sa nu existe vise, culori si soare....
Ce-aţi vrea sa fiti?O raza rupta din soare!!
Tara in care-as vrea sa traiesc: De pe Pamant?! C-am greu...ar trebui sa ma renasc in fiecare tara, si-abia atunci, imi voi alege. Pana atunci, raman Aici.
Culoarea preferata:toate!!
Floarea preferata: cea care stiu ca a inflorit, deoarece am trecut pe langa ea:x
Pasarea preferata: Rata...simpla si totusi grea de inteles!
Scriitorii preferati: Cella Serghi, I.Teodoreanu, altii nu-mi mai vin in minte, oricum, mai multi.
Poetii mei preferati: Nichita Stanescu,Lucian Blaga, Mihai Eminescu...
Eroul meu preferat: Paris
Eroina mea preferata:Elena...sunt eroi?
Compozitorii preferati: Mozart?!
Pictorii preferati:Raffael
Eroii din viaţa reala:Oricine ma intelege....
Eroinele din istorie:Nu stiu....
Bautura si mancarea preferate:apa( e singura care-mi tine de sete) si prajitura cu bezea si crema buna:)
Numele preferat: Anilei:)
Ce detest cel mai mult: sa fiu mnintita!
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult:Becali...( cine stie de Menelaos si cine stie de Becali?.....raspus corect, deci..!!!)
Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: militara?admir sacrificiile unora pentru credinta. Militara, nu stiu...
Darul natural pe care-as vrea sa-l am:sa ma pot intoarce oricand in trecut. apoi, sa fie totul perfect!
Cum as vrea sa mor:tarziu, daca se poate niciodata..."cum"?!nu! nu as vrea sa mor in niciun fel!!
Starea de spirit actuala:bucurie...daca as fi trista, cum sa mai rasarI Soarele?
Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta:emotia
Deviza mea:1." Indata ce descopar perfectionismul, il voi darui si altora."
2."Daca nu inerci, nu vei castiga!"

miercuri, 3 martie 2010

Astazi, m-am nascut din soare...




Stii cat timp a trecut de cand nu m-am mai nascut? Atat incat, lacrimi fiebinti, pe obraji reci sa-mi curga.
Dar au trecut si-acele lacrimi...caci astazi m-am nascut din Soare! Si pe tine te-am vazut...erai un om printre oameni, cu un suflet printre suflete. Dar eu te-am vazut, caci m-am uitat in intreaga multime, sa te vad, pe tine!DE nu te indentifici, cel pe care Eu, pretendentul Soarelui te-am vazut, iti dau un indiciu...ai simtit si tu, miros de primavara! Ai tras avar in piept, sa fie al tau, tot mirosul! Mirosea, a liliac! A liliac roz-bobon, pecum o acadea cumparata cu bani primiti! De ce liliac? De ce nu tei, sau lalea? Fiindca asa miroase primavara, intens a liliac!
Astazi, m-am nascut, din soare!As fi vrut sa ma acopere un nor liliachiu, dar soarele a vrut sa ma arate tuturor. Si tie! Si-am auzit, acolo sus, in vazul tuturor, soapta ta. Imi cereai sa-ti spun ceva despre mine. Ce voiai sa-ti spun? Ca astzi am desenat flori roz pe caieul de istorie?Ca am alergat dupa fluturi in ora de matematica? Ca m-am jucat cu cateva raze de soare, in ora de Fizica, la lectia cu vectori?Ca la molecula, la chimie, am sarit bucuroasa, pana la ultimul nor, vazand ca nu mai bate vantul? Ce vrei sa-ti spun? Ce te-ar interesa? Ca in prima dimineata din primavara, am alergat , in pijamale, si papuci de casa, sa vad daca au inflorit ghioceii? Sau cum a ras de mine o garoafa, ca m-am imbujorat? Asta am facut eu, astazi, in prima zi, a existentei mele! M-am nascut din Soare, m-am pogorat pe Pamant, sa adulmec parfum primavareatec, liliachiu, apoi m-am urcat din nou, spre apus....