Simfonii cantate la lalele

Hai sa ne inventam legende
Sa ne credem inchipuri,
Sa invatam sa coloram zapada verde,
Sa punem afise cu pasari pierdute,
Sa slefuim soarele bine de tot.

Hai sa ne invatam sufletul sa deseneze fericirea,
In acorduri de simfonii cantate la lalele,
Pe pasi veseli de dans,
In culori stridente, prea stridente.

Hai sa trimitem un fax soarelui sa vina!
Hai sa ne facem martiosare din parfum liliachiu.
Hai sa parfumam zapada cu iarba!
Hai sa ne punem in piept, putin cate putin
Ce-a mai ramas sa fie din primavara!

Sământa de luceferi

Fericirea
Îţi duce privirea la cer
În noapte.
Şi te uiţi mirat
La cum cerul e plin- ochi
De stele.
Cum fiecare stea luceşte in felul ei,
Are magicul ei, privirea ei.
Dar,în ochii fericirii,
Priveşti, aproape fără să respiri
Un loc mic, inghesuit,
Pribeag de stele,
De pe cer.
Pe care nu l-ai mai vazut.
Şi, uimit de uimirea ta
Iei parte la naşterea unei alt luceafăr,
Mai luminos, ,mai plin de viaţă
Cu loc mai lângă lună...
Fericit de fericirea ta,
Nu'ţi mai iei ochii
De la acel colţ din cer,
De care-n urmă cu o clipă
Nu ştiai că există.
Şi dacă steaua n-ar mai fi acum
Ca o mireasa pe un colţ din cer
De langă lună.
Tot ai privi mormântul stelei,
În amintirea ei, a feicirii tale tale.
Aşa-ncolţeşte-n suflet, cand esti fericit
Bucurie....

Imi simt genele-aurite

Am asa o impresie puternica
Cum ca s-a pogorat o putere mirifica
Pe Pamant....
Ca si-a indreptat zambetul, privirea
Spre mine, si aratandu-si iubirea,
M-a fermecat....
De la nastere, am vaga impresie,
Ca-n inima mea, sentimentele , ca o infuzie,
M-au doborat...
Sau ca, mai probabil, un preafericit inger
Mi-a daruit un rimel cu sacadare de fulger,
Aurit...
Apoi, cred ca, din gresala,mi-am patat
Genele ,cu-acel aur fermecat,
Genele-mi aurite...
Si ingerii isi fac harpe din ele,
Si multe laolalta, parca-s niste nuiele
Din aur....
De-atunci, imi simt genele-aurite,
Sufletul si inima bantuite,
De aur....

Am uitat sa-ti spun !

Am inteles dintr-o privire ca uitasem.Nu stiu cum, si de ce s-a intamplat. Cred ca asa fac mereu....
Ti-am desfatat intai privirea, cu chipul meu. Te-am lasat sa te saturi de el, privindu-l pana la asfintit. Apoi, ti-am desfatat auzul, cu vioara mea. Mii de fulgere s-au pogorat atunci, pe pamant. Le tin perfect minte. Tu te uitai intai la ele, apoi ma ascultai in tihna, cu ochii inchisi. Si eu cantam, tot cu ei inchisi. Fulgerele au tinut cat melodia...tu parca plangeai! Nu te-am vazut.
Am uitat insa, sa-ti spun! Am uitat sa te rog, sa mai stai. Te-am lasat asa, sa pleci. Ai fugit ostenit, si ai apus printre munti. Am uitat sa te retin. Asteptam un fulger, un tunet, o furtuna care sa te tina pe loc. Tu insa, te grabeai...fugeai de privirea mea. Ti-era rusine de gravitatea spuselor tale, mai demult: "Nu imi vei retine niciodata lumina, odata cu cea a fulgerelor."
Am fot o copila....chiar asta am facut!