Cerul

Am invatat cate putin de la viata
Ca cerul e mai mult
Decat o rochie albastra a intinsului.
E vesnic acelasi-diferit in ochii tuturor,
E ca un diafan joc de cuvinte
Sau ca zambetul copilului
Caruia i-a cazut primul dinte;
Alteori, pare ca un buchet imens
De ghiocei ce au crescut in apa cu cerneala.
Unii-l vad ca pe tronul ce-si asteapta eternitatea
Ca pe un intins catre raiul ceresc.
Pe cand altii poate nu-l vad deloc
Si traiesc o viata intreaga
Cu ochii patati de nevederea cerului,
Iar alti cativa il cauta in amintiri
Si nu-si vad decat propia cenusa monotona,
Si asta pentru ca nu au invatat sa priveasca cerul
Dincolo de nori de furtuna, de soare si de ocean.
Cerul nu e ca o cortina intre doua lumi
Nici un ocean ce a infrant gravitatia,
Nici o savana pentru pasari-migratoare.


El, este de fapt, din cate cred
O continuitate dintre divin si uman.
E ca o harta fara legenda,
O harta muta
Catre o destinatie finala a nemuririi sufletului.
Este o oglinda pentru inima
Cand stii sa ti se reverse in ochi.

Sământa de luceferi

Fericirea
Îţi duce privirea la cer
În noapte.
Şi te uiţi mirat
La cum cerul e plin- ochi
De stele.
Cum fiecare stea luceşte in felul ei,
Are magicul ei, privirea ei.
Dar,în ochii fericirii,
Priveşti, aproape fără să respiri
Un loc mic, inghesuit,
Pribeag de stele,
De pe cer.
Pe care nu l-ai mai vazut.
Şi, uimit de uimirea ta
Iei parte la naşterea unei alt luceafăr,
Mai luminos, ,mai plin de viaţă
Cu loc mai lângă lună...
Fericit de fericirea ta,
Nu'ţi mai iei ochii
De la acel colţ din cer,
De care-n urmă cu o clipă
Nu ştiai că există.
Şi dacă steaua n-ar mai fi acum
Ca o mireasa pe un colţ din cer
De langă lună.
Tot ai privi mormântul stelei,
În amintirea ei, a feicirii tale tale.
Aşa-ncolţeşte-n suflet, cand esti fericit
Bucurie....