Ce plină e luna, drag!

Nu mai spun
drag,
Ce plină e luna astă noapte.
Nu' ţi mai spun
Cum luminează în gheţa
Ce-a fost odata apă.
Ţi-aş mai spune
drag,
Cum palpita o stea
Şi încă o dată luna...
Se renastea simplu si pur,
Din nou, în noaptea asta
Nu stiu...o luna pe pamant.
O luna nascuta de soare,
Alungată din Eden.
Iartă-mă!
Ştiu că mă ierţi,
drag,
Că nu ştiu cum spun,
Ce spun...
Ştiu ca inţelegi
Cănd iţi vorbesc de Luceferi
Cand nu-ţi mai spun
Ce plină e luna...
E ca un soare stins,
Tăcut...

O lume care costa...

Traim intr-o lume in care totul costa.
Totusi mai sper...
Asta cat costa?
Doua zambete de copil
Si o jumatate de litru de lacrimi.
As zice ca nu-mi permit,
Daca inima n-ar mai spera.
Si , sa ma achit de tot,
Imi sunt cerute lava de vulcan incins,
O scara pana la cer,
Si mult praf de stele.
E prea greu...
Cate nopti ar trebui sa astept
Sa cada atatea sele,
Sa lase pentru mine mult praf....
Pana unde ar trebui sa merg,
Sa gasesc un vulcan activ,
Cu lava rece, sa nu-mi arda sperantele....
Si cate baloane mi-ar trebui
Sa ma salte pana la cer...
Cu toate astea, traim intr-o lume in care totul costa.
Sa speri fara nimic in schimb,
E ilegal!