Din ţara de niciunde

În ţara de niciunde,
În tărâmul ascuns,
Lângă valea negăsită,
În ziua de nicicând,
Se spune că, tot pe timpul ăsta,
Se povestea o poveste,
Cu necuvinte fermecate,
Care gravau pietrele
Şi încărcau cerul.
Acolo, în ţara poveştilor,
În ţara de poveste,
S-au născut albe,
Diforme, plane, cuvintele.
Pe'atunci se vorbea in necuvinte,
Şi se zbura fără aripi.
În ziua aceea de poveste,
Cu primele necuvinte-cuvinte,
Mirat, cerul şi le nota pe toate...
Cu presupuse mâzgăleli diforme.
Le-a numit nori.
Şi povestea a continuat
Până cerul s-a umplut
De nori...
De-atunci, ca nimeni să nu ştearga cuvintele,
S-a interzis zburatul fără aripi,
Şi vorbirea in necuvinte...

Iar Ianuarie

E iar 1.01...
E iar inca un an...
A fost noaptea-granita dintre cei 2 ani...
In miez de noapte, milioane de pahare pline se ciocneau.
In miez de noapte, milioane de oameni isi faceau urari de bine.
In miez de noapte se desparteau 2 ani.
In miez de noapte, milioane de stele sarbatoreau o secunda lumina.
In miez de noapte, miezul noptii petrecea.
Dupa miezul noptii era deja un alt an!

Apus la Polul Nord

E apus de soare
La Polul Nord.
La celalalt capat al lumii,
Uitat de noapte pentru o vreme.
Privesc spectacol de lumini,
Aici, acum, multi pinguini.
Cu toti se mira de jocul de pe cer.
Parca soarele s-ar juca de-a vati-ascunselea
Si ba apare, ba dispare, dupa plac...
Si mai trimite pentru uimitii spectatori,
Cate un joc, doua, de culori...
Acum, se aud soapte de pinguini,
Ceva mai straluceste acolo departe,
In spatiu...
Dar asa vag se vede pe Pamant,
Incat pinguinii cred ca luna straluceste acum.
Unul dintre pinguini,mai mic, un copilas,
Se uita in sus, in jos si imprejur,
Clipeste trist si imbufnat...
Acum 6 luni trimisese o scrisoare lunii,
Cand vine, sa-l anunte,
Ca nu va spune nimanui,
Dar uituca, cum o fi uitat?
Ca doar nu avea alte trebuiri mai importante
Ca doar nu mai lumineaza si-n alte parti,
Decat pe-aici,
Si parca-ar straluci in fiecare noapte....
Sau...vai....poate ca nu-i ocupata,
Nici c-a uitat,daca e suparata?!
Dar ce putea sa-i faca, un mic pinguin?!
De la un timp, e-nfumurata, Doamna Luna...
Saracul pui, daca-ar stii el,
Ca la Polul Sud, un urs polar,
A fost trezit din hibernare,
De o hartie plutitoare...

Primiti cu la multi ani?!!

Un Craciun mai frumos ca in cele mai frumoase vise...un an nou mai plin de realizari ca niciodata...multi colindatori sa va bata la geamuri...si sper, din tot sufletul, sa va bucurati de acest spirit de sarbatoare, de Craciunul minunat, incarcat de Mosi Craciuni, de cadouri, de colindatori, de mese festive si de Iisus.
Multe bucurii va mai doresc, multe mesaje cu felicitari, multe dorinte implinite, multe cadouri sub brad, si alte multe cate si mai cate pe care vi le doriti...
Si...un tare si raspicat : PRIMITI CU 'LA MULTI ANI' ?!!
Sentimente de bine sa va incarce sufletele...
Si, sa nu ne departam de la adevaratul sens al Craciunului,un LA MULTI ANI si pentru Iisus....
Si a nu stiu cata oara, si voua, si tie, mai ales, SARBATORI MINUNATE, CUM VI LE DOREATI!

O lume care costa...

Traim intr-o lume in care totul costa.
Totusi mai sper...
Asta cat costa?
Doua zambete de copil
Si o jumatate de litru de lacrimi.
As zice ca nu-mi permit,
Daca inima n-ar mai spera.
Si , sa ma achit de tot,
Imi sunt cerute lava de vulcan incins,
O scara pana la cer,
Si mult praf de stele.
E prea greu...
Cate nopti ar trebui sa astept
Sa cada atatea sele,
Sa lase pentru mine mult praf....
Pana unde ar trebui sa merg,
Sa gasesc un vulcan activ,
Cu lava rece, sa nu-mi arda sperantele....
Si cate baloane mi-ar trebui
Sa ma salte pana la cer...
Cu toate astea, traim intr-o lume in care totul costa.
Sa speri fara nimic in schimb,
E ilegal!

Legenda stinge stele

O data,
Ca niciodata,
Se povestea in parfumuri trandafirii,
Despre cum stelele cadeau
Una la un milion de ani lumina.
Pur si simplu,
In seninul de pe cer,
Incepeau sa cada pete de intuneric.
Luna disparea,
Se ascunde dupa vreo ultima pata de cer curat,
Si lumina ultima cale a stelei alese
In lupta cu nemurirea cerului.
In caz ca lumina nu-i era destula,
Cadea in neant,
Se sfarama ultima lumina,
Intr-o luminata ploaie de stele,
O data la un miliard de clipe .
Si-n ultim moment, in ultima sclipire,
Indeplinea nu mai mult de o singura dorinta,
La un copil cu inima curata,
Ce oglindea in ochii sai,
Umbra ultimei stele cazatoare,
Ce cobora pe cerul patat de intuneric,
In plina noapte.
Si-asa, in cuvinte diforme
Legendea trecea frontierele fantasticului.

Ale iernii cronici vechi

Pe jos, ratacite, ale iernii cronici vechi...
Pierdute din vremuri nestiute,
Isi evadeaza monotonia prin ochii mei.
Din vremuri cu spiridusi si zane,
File aurite, grele de praf,
Pastreaza vesnica iarna
Cu inima inghetata, cu sentimente brutale,
Cu gesturi reci...
Primul cuvant, ultima pagina pe care o citesc,
Prima pe care am citit-o.
Intaia zi, din cronicile iernii
Din vremuri prafuite,
Din sentimente abia nascute.
E trist, prea trist.
Mult cenusiu prin timp, prin spatiu...
Pacat de prima zi,
Era inca o copila, cu imaginea sparta
In milioane de tristeti,
In lacrimile ochilor mei.
Pacat...

Pentru cand iti voi deschide orizontul...portret....

Am desenat intai,
Cu o raza de luna, ochii,
Stralucitori, luminand chipul
Pe care urma sa-l desenez cu cerul.
Cu un fir de iarba,mai apoi,
Ti-am conturat buzele vesnic ude
De roua sentimentelor.
Ti-am desenat si nasul,
Cu un bulgare de pamant
Negru-inchis.
Cu cateva raze de soare ramase,
Ti-am terminat de pictat parul
La fel de in exterior ca razele
Ultimului soare de noiembrie.
Cu pasari ce-mi taiau norii,
Ti-am asternut pe buze cuvinte.
Doar mai tarziu, cu stelele,
Ti-am desenat spracenele
De langa ochi, de langa luna.
Si ,inainte sa termin,
Am inchis orizontul
Si ti-am inceput de desenat inima,
Cu un infinit limitat...de nuante de alb.
Si cat de greu mi-a fost sa inchid orizontul,
Sa-l pun pe hartie, in desenul meu,
Mai greu va fi,cred, sa-l deschid la loc,
Sa-mi termin creatia,
Sa-i dau viata,si-abia apoi
Sa-i pun si-un nume.......

Abstract spre alta lume...

Incercari infantile
Sau poate eforturi neumane,
Treceau zile.
Incercari disperate,
Priviri ratacite in noapte,
Ne incurcam si noi
In ghemul vietii.
Ne indreptam spasiti,
Spre firescul zilelor,
Incercand, zadarnic de pueril,
A innopta, macar o data
In alte lumi,
In alte vremuri,
Cu alti oameni...
Mai buni, mai veseli
Si mai putin maturi...
Ce dorinte abstracte,
Ce vise juvenile par...
Dar incercam, pana la absurd,
Sa descoperim in alte lumi
O lume ca acesta,
Mai tanara, mai prospata...
Pana ce vom obosi
In cautarea altor orizonturi,
Altor apusuri, altor ceruri,
Mai putin batute de vreme...

Aramiu Octombrie, cu suflet inghetat....

Ne-am inteles printre umbre de frunze,
Si ne-am vorbit printre culori.
Primeam raspusuri de la tine,
Prin nori negrii de cerneala intinata...
Ma auezai cum te strigam,
Odata cu ultimul tunet intarziat.
Si ma vedeai, ca prin vis,
Ascunsa dupa fiecare luna plina.
Eu,insa, te simteam.
In fiecare ploaie rece.
In fiecare bruma a diminetii.
Dupa fiecare noapte inghetata.
Te simteam cum te apropii te mine.
Nu voiai sa-mi spui nimic,
Poate, ca te saturasei sa ma cauti....
In fiecare floare,in fiecare ploaie cu soare,
In fiecare zambet, in fiecare raza de soare.
Din ce te-a apropii,iubitul meu,
Ma topesti, ma ingheti s-apoi sufar.
Ma uit cum ploaia pica inghetata.
Cum soarele sta ascuns dupa nori.
Cum tu, stai si zambesti la mine...
Si nu-ti pasa, caci zici ca-asa esti tu,
Iubite,cu frig, cu gheata.
...
Te-ai suparat?O, nu...
Adio!
Ti-ai uitat lacrimile aramii,
Cazute parca din sufletul tau inghetat.
Ma lasi in frigul iernii,singura...
Iubitul meu, Octombrie...
Cu toate ca, te-as uri asa de mult,
De nu te-as iubi...

Mi-am brodat fericirea

Mi-am brodat,cu gene de inger, aripile bicolore. Un fir argintat le intrepatrunde profunzimea.Puf de nori si praf de stele. Pe margini. Rosu ca focul, am asezat in centru un rubin. Aceea zic ca-i inima. I-am pus si putin albastru, din cer, sa ma pierd nevazuta in zare.
Erau bicolore. Acum, le-am colorat, putin cate putin.Tuburi intregi de culori le-am contopit pe cele 2 aripi. La sfarsit, am asternut si putina cenusa, sa para vechi. Astfel,nu va mai trebui eu sa le invat sa zboare....

Leapsa verilor trecute....

Multumesc Lorelei....

Despre leapsa:
3 fraze pline de amintiri din vara asta...3 fraze pline de alte amintiri despre vara trecuta...Si-n final, o concluzie ....

Vara asta...
M-am jucat mult cu marea...am reusit in sfarsit sa inot bine, si o data cu asta, apa m-a pus la mari incercari in topogane imense...2 erau ca tunelul groazei, nu vedeai nimic in ele, nici macar nu-ti venea sa tipi , nevazand pe nimeni, cand te dadea peste cap, sau coborai in viteza de la cativa metri...frumos!
Am calcat pe zapada, cand afara erau 40 de grade, pe varful Fagarasului, in papuci de plaja.Tot atunci, am vazut neantul...eram imprejmuita de ceata, si nu se vedea absolut nimic!
Am calcat taramuri noi cu bicicleta...prin iulie.
Am jucat carti, si am batut. Am citit carti, si am plans...
Am facut castele din nisip, si am plans cand m-am dus a doua zi, si nu mai era...
Asa am dansat, cu vara, pana acum. Am obosit.

Vara trecuta:
Mi-am folosit toate culorile, pe foi albe.
Am invatat numele catorva stele.
Am ras, cu totii, la miezul noptii, cand ne-am jucat dea-vati-ascunselea...pe intuneric(bezna), cand eu nu ma puneam niciodata, ca ma ascundeam in cele mai intunecoase locuri, si pentru ca nu eram decat 2 fete...
M-am ascuns de cativa caini dupa strada , care erau sa ma muste, intre 2 ziduri infecte, la 3 metri de ei, cu mancarea in mana. N-aveam unde fugii daca m-ar fi vazut. Nu m-au vazut...Am iesit de acolo dupa ce am telefonat dupa ajutoare.
Am fost in fiecare seara, la paine, la o brutarie de aproape, cu vecinii...unul dintre ei, asteptand sa iasa painea din cuptor, a....facut pe el. Am jucat carti acolo, tot asteptand, pe capota unei masini.Am furat trandafiri de acolo, pana cand o vanzatoare am iesit si ne-a certat. A doua seara, am luat iar...
Si cu vara trecuta, am dansat mult, pana am obosit...sunt franta.

Le- dau, chiar daca au mai primit-o:
-Monicai Olteanu
- Tzzumbi
-Lorelei(multumesc din nou)
-Ameli
-Celestine
-Lifer
-Rms
-Doar gandurilor sale:)
-Denisei
Si tuturor celor care vor sa-si reaminteasca verile...

Am invatat...ca viata nu se-nvata

Am invatat sa cant,
Mirosind liliachiul florilor,
Note foarte inalte,
Sau foarte joase.
Stiu,insa,doar cantece de leagan.
Seara, inainte ca fiinta sa-mi fie nefiinta
Geana peste geana, in absurditatea ei imaginara,
Imi cant incet, aproape de ureche.
Sa dansez, am invatat privind roua,
Dimineata, tremurand usor
La orice agitatie a vantului,
Clatinandu-se in varfurile firelor de iarba,
Nestiind: Sa cada? Sa nu cada?
Norii privind in agitatia lor pe cerul stapan,
Am invatat arta de a picta.
Intr-o continua miscare lenta,
Le simti vibratia din miscari.
Totu-i numai o culoare singura
Nunata-n alte milioane
De culori noi, nemaivazute, intense,
Ca trairile acelea, din timpul marilor iubiri.
Doar sa traiesc nu am putut invata
Nici mirosind liliachiul florilor,
Nici privind roua, tremurand usor,
Nici admirand neclaritatea norilor.
Viata se-nvata doar traind,
Trecand prin ea, si-ntelegand,
Ca viata se traieste.

Ne-am jucat vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea

-ADIO! mi-a spus inainte sa plece.-Doar nu pleci?!
-Considera doar ca ratacesc prin alte parti...
-Abia ai venit!Abia ma obisnuisem cu ideea ca esti din nou langa mine!
-Mi-a trecut timpul.
-Te urasc...
-Dar nu vreau sa fie asa despartirea...plec doar putin...-Pleaca!
-Acum nu vrei sa mai ma vezi?-As vrea...daca-as avea pe cine!
-Nu pot pleca asa...
-Macar de ti-ar pasa!-Da-mi pasa! Asta-i legea firii....n-am puterea de a o schimba.
-De parca ai fi incercat vreodata sa stai mai mult.-Dar ma intorc!
-Cand nu voi mai avea nevoie de tine?
-Cand toti ceilalti vor avea!-Aa...toti ceilalti....-Nu mai am timp....e miezul noptii acum....Plec!
-De parca-mi pasa....
-Te rog, uita.....
-Bine. O sa te uit!
-Nu...nu pe mine...uita ca sunt plecata!
-Nu-s tu....chiar am crezut ca-mi esti indispensabila!
-E timpul....
- Mai sunt 11 secunde.
Si...sincer, credeam ca de data asta vei ramane pe veci....
-Nu fii naiva....stii ca nu se poate. Oricat as vrea.
-Ai vrea?.....1.....0 !!!
Intotdeauna voi avea nevoie de tine.....



Ultima oprire...direct in ea. In esenta venirii ei.Am spart valurile cu trupul meu. Sau ele s-au spart de mine. Ne-am jucat de-a vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea. Si baba oarba...cand direct in ochi cate o raza de soare simteam. Eu niciodata nu-i nimeream ochiul. Dimineata, imi frigeam intai talpile pe nisipul fierbinte .De acolo ii vedeam valurile cum incercau sa vina tot la tarm, sa ma ude. Le ajutam si ma spargeam in ele. Si asa pana seara ne jucam.
In ultima seara am plans amandoua. Am lesinat de dorul ei cand m-am intors cu spatele sa plec. Si iar m-am dus la ea.Cateva valuri am spart din nou. Ne-am mai jucat prinsea. Dar nu mai avea nimic acelsi farmec.Si iar am plans. Am imbratisat-o larg si am plecat cu trupul, de acolo. Doar sufletul i l-am lasat,sa-l aibe amintire.
Si acum, cred ca-si trimite disperata valurile la mal, sa ma caute.Nu voi mai fi eu, sa le saprg. Le va sparge malul.

-Vara! De unde oi fii, tu vezi in ce hal ma-i adus! Ti-e nu-ti pasa de mine, dar nici valurile odata, nu m-ai mai lasat sa le sparg!

Acorduri de ploaie

Am simtit o clipa cum pamantul imi evadeaza de sub picioare.
Imi era spaima ca ochii sa-i deschid...sa nu-mi plece-orizontul.
Simteam cantecul ploii, acordat la cele mai grave sunete.
Soarele nu mai incapea in acea partitura monoton de schimbatoare.
Pentru noapte, mai lipseau multe ore, si petnru stele, o noapte...
Si pe un ton inalt,foarte inalt, ridicat pe pleoapele cerului,
Canta in tihna ploaia, nestingherita de nudul sau ud.
Doar teama domina intregul peisaj, precum un joc de sah,
Foarte atenta la fiecare miscare,teama zice "sah-mat"
La ultima miscare, se face nevazuta, doar simtita, in furtuna...
De suparare, ploaia se alarmeaza si ea, si devine acea furtuna.
Daca-ar stii ea, ca-i aliata cu teama, s-ar opri. Nu stie.
In auz inca-mi mai rasuna acorduri de furtuna.
Cantecul ploii,parca la fiecare sfarsit, abia incepe...iar si iar.
Si da, trebuie sa apara curcubeul. Uite-l!

Cerurile de Sanziene

Este ceva....anormal in noaptea asta...se spune ca se deschid cerurile, pentru unii ca noi...pentru noi!
Si, partea cea mea interesanta, este ca nu se mai inchid deloc, pana la anul, pe vremea asta, cand se vor deschide iar...dar, sa nu crezi ca cerurile sunt deschise in permanenta! Din contra, e foarte grau sa prinzi exact momentul cand se deschid. Nu stiu sa explic prea bina sentimentul confuz pe care-l ai, atunci cand privesti deschiderea cerurilor....si nu, nu se mai inchid in mintea noastra, a celor care vedem, pana la anul, cand se deschid din nou....Sanziene?!
DEX: SÂNZIÁNĂ, sânziene, s.f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg) sâmziánă, sâmzâiánă s.f.] – Lat. sanctus dies Johannis.




***

"Pe nesimtite, deasupra lor, cerul isi domolise sclipirea. O stea rasarise din senin, stinghera, in crestetul padurii.
“S-ar putea intampla fel de fel de miracole”, continuase el fara s-o priveasca. “Dar trebuie sa te-nvete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi…”
“Imi pare rau ca nu te pot urmari”, vorbise ea tarziu. “Mi-ar fi placut sa te pot intelege…”
“Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Probabil ca se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca…”
“Nu inteleg nimic”, spuse ea. “Nu inteleg…”


Nimeni nu intelege nopatea aceasta....cu totii insa, ne-o imaginam cum vrem. Uneori, nici chiar ea nu ne intelege pe noi. Ce-i greu, in a privi in voie, cum cerul se deschiude, fix la miezul noptii?

Imi simt genele-aurite

Am asa o impresie puternica
Cum ca s-a pogorat o putere mirifica
Pe Pamant....
Ca si-a indreptat zambetul, privirea
Spre mine, si aratandu-si iubirea,
M-a fermecat....
De la nastere, am vaga impresie,
Ca-n inima mea, sentimentele , ca o infuzie,
M-au doborat...
Sau ca, mai probabil, un preafericit inger
Mi-a daruit un rimel cu sacadare de fulger,
Aurit...
Apoi, cred ca, din gresala,mi-am patat
Genele ,cu-acel aur fermecat,
Genele-mi aurite...
Si ingerii isi fac harpe din ele,
Si multe laolalta, parca-s niste nuiele
Din aur....
De-atunci, imi simt genele-aurite,
Sufletul si inima bantuite,
De aur....

9 luni aruncate....

Tresar. Parca o aud si-acum, inca o aud, cum tace, in eterna ei rapsodie de valuri....Este o mare mai altfel, dar tot o mare. Niste 9 luni aruncate, in gunoiul de langa ferestra casei tale....Langa un trandafir ofilit, pe care ti l-am dat acum 7 ani....
Imi arunc ultimele ganduri, langa guma lipita sub banca, inca umeda. Imi mai spal inca mana, de praf de creta. Imi controlez si ochii, sa nu cumva sa se adaposteasca in foaile celorlalti. Ma simt inca la un test. La o lucrare de control. E trei sferturi din media generala....
Mi-e frica sa ma gandesc la nota. O primesc peste 3 luni de asteptare nechinuitoare.Sa treaca cat mai greu...nu ma intereseaza nota de la examenul" de viata", din vacanta de vara! Nu!
E inutil sa mi caut copiutele. La materia" viata", singure copiute sunt armele albe...
Si a trecut de luni, ultimul hop....
Creionul, nu mi-l mai ascut in banca.Nici in penar.De 9 luni, tot asta fac...si ochii parca dau sa vada coridoarele lungi, mereu aglomerate. Si tricourile albe, semnate colorat, vesnice, la fiecare sfarsit de an, la clasele mari. La anul, e vremea noastra....
Si iarasi voi urca 2 etaje, sa ajung in clasa....si voi deschide iarasi nervoasa, geamul.Si voi inchide usa, mereu uitata deschisa...ca se face curent!
Vreau pace si liniste 3 luni....si Soare...n-o sa mai plang la teste cu ecuatii....n-o sa mai tremur la tabla... n-o sa mai imi scape creta din mana, la ultimul cuvant de la romana! NU! aceste 3 luni vor fi altfel. Si de n-ar fi examenul "de viata" as uita si emotiile, la scoala. Dar el e...pretutindeni!
Ma simt un inger, ce-si coboara genele peste trupuri firave, ale cetelor omenesti...7 cete. La anul 8.
Acum se varsa in Orange, in Nil....la anul, in Dunare.... s-a scurs clasa a7a, ca nisipul dintr-o clepsidra sparta, pe care am primit-o intr-a 5 a, de ziua mea. S-a imprastiat, mai degraba, cu tot cu amintiri...
Si mi-a mai ramas doar o amintire dintr-a 7a...clasa a 8a.

13- cu ghinion?!

13- cu ghinion?
Sa speram ca nu!
Hotarat nu!Un an intreg de ghinion nu mi-ar prinde prea bine.
La 22:22, pe 3 iunie , mi-am vazut visul cu ochii! Sa vad si eu, ce se intampla dincolo de burta mamei! Ce o fi? Chiar nu stiam. De 13 ani, se pare ca tot ma chinui sa aflu. E c-am greu...DE 13 ani ma tot chinui sa inteleg ce inseamna fericirea, chinul, suferinta, intelegerea, armonia...ma tot chinui sa inteleg cum a putut cineva sa creada vreodata ca "Inteleptul cedeaza". Mi se pare cel mai anormal lucru! Daca esti cu adevarat intelept, pai nu cedezi, lupti pentru opinia ta pana in panzele albe! Poate peste alti 13 ani voi intelege de ce un intelept cedeaza primul....
Poate ca peste alti 13 ani voi intelege si rostul vietii. Pana atunci o irosesc cu lucruri intr-adevar importante!
Mai conteaza ce se intampla peste alti 13 ani? Deocamdata nu! Mi se par mult prea indepartati, urmatorii 13. Desi vor trece...
SI TOTUSI, CEL MAI IMPORTANT LUCRU ASTAZI, ESTE FAPTUL CA E ZIUA MEA!


La sfarsit, trebuie sa adaug urgent ceva. De azi inainte am si eu varsta acceptata de blogger! In sfarsit!
PS:ptr cine nu stia, pana in 13 ani nu ai voie sa-ti faci blog....

Vise?!

VISE...
Cu atat, doar, s-ar traduce viitorul meu, oare?
Eu sper sa nu....Se apropie ceva important....azi, 31 mai, baricada pusa pentru a-mi ingreuna cresterea. Aproape ca s-a dus,c-am depasit-o. Vreau sa-i arunc amintirea ploioasa. Voi vrea, poate. Acum nu mai vreau nimic, decat sa nu vina 3 iunie....atat vreau! Imediat ce va veni, iminent va fi pericolul de a nu pleca in fuga. Mai bine nu-l astept, nu ma intorc cu fata spre el. Atat asteapta, o singura privire sa se dezlantuie.Sa revenim la viitorul meu. Banuiesc ca ati inteles de ce tocmai astazi, in postarea aceasta, mi-am ales sa vorbesc despre el. (trimitere cu un alineat mai sus)
Vreau sa termin Facultatea de Litere, masteratul, si abia apoi sa-mi continui visele.Dupa terminarea celor 2 "stagii" vreau sa fiu jurnalista, sau reportera (bineinteles, cum prind postul, caci sunt constienta ca nu in multe locuri se primeste fara prea multa mita, dar.....) In timpul liber, daca norocul e de partea mea, si inspiratia, sa concep un roman, daca se poate sa aiba mai apoi, si succes.
Dupa ceva timp, imi voi incepe pregatirile de doctorat, bineinteles in litere.La o varsta nu prea frageda, caci inteleg ca nu e un lucru prea usor. Daca si acest vis, cu doctoratul mi se indeplineste,cu multa munca, voi incerca sa prind un post de profesor universitar.
De acolo, ma asteapta pensionarea....PS: nu cred ca m-am gandit prea departe. Am vrut doar sa-mi pun in oridne visele pentru viitorul meu. Sper sa nu ramana vise.

Am uitat sa-ti spun !

Am inteles dintr-o privire ca uitasem.Nu stiu cum, si de ce s-a intamplat. Cred ca asa fac mereu....
Ti-am desfatat intai privirea, cu chipul meu. Te-am lasat sa te saturi de el, privindu-l pana la asfintit. Apoi, ti-am desfatat auzul, cu vioara mea. Mii de fulgere s-au pogorat atunci, pe pamant. Le tin perfect minte. Tu te uitai intai la ele, apoi ma ascultai in tihna, cu ochii inchisi. Si eu cantam, tot cu ei inchisi. Fulgerele au tinut cat melodia...tu parca plangeai! Nu te-am vazut.
Am uitat insa, sa-ti spun! Am uitat sa te rog, sa mai stai. Te-am lasat asa, sa pleci. Ai fugit ostenit, si ai apus printre munti. Am uitat sa te retin. Asteptam un fulger, un tunet, o furtuna care sa te tina pe loc. Tu insa, te grabeai...fugeai de privirea mea. Ti-era rusine de gravitatea spuselor tale, mai demult: "Nu imi vei retine niciodata lumina, odata cu cea a fulgerelor."
Am fot o copila....chiar asta am facut!

Dedicatie

Buna dimineata!
M-ati dat uitarii?
Ati uitat ca sunt si eu
Un pamantean,
Sau macar, tot ceva....
Atat de aproape?
Buna dimineata!
Sunt aici!
Credeati ca va las?
Va inselati,
Dragutii mei!
Am revenit sa vad
Daca va e bine....
Fericiti? tristi?
Bolnavi?
Bolnavi poate ca da...
De dorul meu?!

"""""""Dedicatie"""""

E numai pentru tine

Amintiri

Din prezent:
Un curcubeu, o raza de soare,
Si-atat!
Atat sunt eu, cu mine!
Atat!
O simpla strigare de inger
O usoara lumina de fulger,
Un bizar truc de lumina....
Doar atat ma formeaza pe mine,
Un curcubeu, o raza de soare,
Si-atat!

Din viitor:
Cand voi fi mare
Vreau sa fiu un val,
Ce trece rapid, printr-un ocean,
Si-l nelinisteste.
As mai fi vrut sa fiu un vultur
Ce trece rapid printr-un albastru
Si-i tulbura intensul.
Insa, un val vreau sa fiu,
Agitat si fara grija,
Cu un singur tel...malul.

Din trecut:
Nu ma uitam nicicand,
Cu capul plecat, inainte,
As fi stiut oricand, oricum,
Ca nu voi parasi prezentul,
pana ce viitorul nu-mi va promite
O viata la fel ...ca-nainte.
As fi crezut atunci,
Ca-s o steluta mica, verde,
Ce-si pierde intreaga stralucire,
As fi crezut....si-atat!

Conteaza...

Cand amrgul se aliaza cu uitarea si noaptea, avara, goneste orice urma de raza a soarelui, uitata pe Pamant, atunci rasar sclipiri revarsate pe cer, abrambura, atatea stele cati oameni, atatia oameni cati ingeri....si stelele scliesc viu, avand sclipirea ochiului unui om care a fost orb, dar si-a recapatat vedera, a fost mort, dar a inviat....in a lor stralucire vesela, nelasand loc tristetii, amaraciunii si nesperanntei, in a lor stralucre vie, tanara, fara riduri sau peri alb, se zaresc nuante , nuante si atat. Sunt mii, sunt sute de nuante intr-o stea, intr-o singura sclipire, dintr-un infinit, pe cerul fara frontiere....atatea stele, atatea nuante, si totusi, fiecare nuanta are farmecul ei, cum fiecare stea are numele sau. Una se cheama Luceafar, altele formeaza Caleea Lactee, la fel e si cu nuantele, ca si cu oamenii. unii sunt ei, altii vor sa fie ei iar ceilalti incearca sa fie altii.Pana si stelele se copiaza....tind la sclipirea luceafarului, la ordinea din Calea Lactee, tind la nesatul clipelor dulci, inchinate lunii, nu?.....Cu totii avem in viata idealuri....

Este atat de important viitorul, incat adesea ne punem intrebarea:" Conteaza chiar atat de mult, ceea ce simti?"

Conteaza!!

Daca eu simt, acum, sa ma descarc pe tastatura, o fac. Daca simt, insa, sa rad de orice ma inconjoara, o fac. Chair daca simt ca vreau sa merg desculta, pe iarba verde, de iunie, o fac, chiar daca stiu bine, ca a doua zi, voi raci....

Conteaza cu adevarat, ceea ce simti! Un viitor de invidiat nu inseamna un trecut lipsit de sentimente! !! Viitorul exista, datorita trecutului!

Si viata noastra, seamana atat de bine cu a unei stea! Si oamenii seamana cu niste nuante nedeslusite...

Si inca o data: Conteaza! conteaza sa ai sclipirea unei stele, dar sa fii la fel de variat, ca o nunanta! Conteaza, sa simti, ca afara e zi, chiar daca e trecut de miezul noptii...

Catre....

Catre.....
Toate diminetile in care m-am simtit mai aproape de soare.
Toate serile in care m-am imbatat de culori.
Fiecare zi in care am auzit murmurul marilor.
Tine...care m-ai inspirat mereu,m-ai sustinut, m-ai comentat, mi-ai dat, ca prin minune, aripi, la gand, sa pot zbura printre cuvinte.

Carora le multumesc....

Cu lumina razelor mele.
Cu luciul culorilor mele.
Cu simplele mele cuvinte
Ce ma compun....

Si inca o data...

Le multumesc ca ma compun si ca exsita, tuturor celor care le-am dedicat 10 minute din viata mea. TU iti dai seama, adunate, cate minute ti-am dedicat tie, numai tie, din viata mea?

Si totusi....

Nu-mi pare rau....ba chiar ma bucur, ca existenta mea, are un scop!

Si le urez....

Toate cele bune, dar si cele rele, caci fara ele, nu le-am mai simti pe cele bune. Si inca ceva: sa simta raza de soare, culoarea intinata din curcubeu, murmurul nestatornic al marilor, puritatea albului ingeresc, ce ma compun pe mine, in componenta lor...
Mii de clipe impreuna, in visare!