Apus la Polul Nord

E apus de soare
La Polul Nord.
La celalalt capat al lumii,
Uitat de noapte pentru o vreme.
Privesc spectacol de lumini,
Aici, acum, multi pinguini.
Cu toti se mira de jocul de pe cer.
Parca soarele s-ar juca de-a vati-ascunselea
Si ba apare, ba dispare, dupa plac...
Si mai trimite pentru uimitii spectatori,
Cate un joc, doua, de culori...
Acum, se aud soapte de pinguini,
Ceva mai straluceste acolo departe,
In spatiu...
Dar asa vag se vede pe Pamant,
Incat pinguinii cred ca luna straluceste acum.
Unul dintre pinguini,mai mic, un copilas,
Se uita in sus, in jos si imprejur,
Clipeste trist si imbufnat...
Acum 6 luni trimisese o scrisoare lunii,
Cand vine, sa-l anunte,
Ca nu va spune nimanui,
Dar uituca, cum o fi uitat?
Ca doar nu avea alte trebuiri mai importante
Ca doar nu mai lumineaza si-n alte parti,
Decat pe-aici,
Si parca-ar straluci in fiecare noapte....
Sau...vai....poate ca nu-i ocupata,
Nici c-a uitat,daca e suparata?!
Dar ce putea sa-i faca, un mic pinguin?!
De la un timp, e-nfumurata, Doamna Luna...
Saracul pui, daca-ar stii el,
Ca la Polul Sud, un urs polar,
A fost trezit din hibernare,
De o hartie plutitoare...