sâmbătă, 11 decembrie 2010

O lume care costa...


Traim intr-o lume in care totul costa.
Totusi mai sper...
Asta cat costa?
Doua zambete de copil
Si o jumatate de litru de lacrimi.
As zice ca nu-mi permit,
Daca inima n-ar mai spera.
Si , sa ma achit de tot,
Imi sunt cerute lava de vulcan incins,
O scara pana la cer,
Si mult praf de stele.
E prea greu...
Cate nopti ar trebui sa astept
Sa cada atatea sele,
Sa lase pentru mine mult praf....
Pana unde ar trebui sa merg,
Sa gasesc un vulcan activ,
Cu lava rece, sa nu-mi arda sperantele....
Si cate baloane mi-ar trebui
Sa ma salte pana la cer...
Cu toate astea, traim intr-o lume in care totul costa.
Sa speri fara nimic in schimb,
E ilegal!

3 comentarii:

  1. draga ma, cat adevar spui... si cat de mult ma doare sa iti dau dreptate!

    pupici fara cost iti daruiesc; un zambet larg; o imbratisare cu multa caldura si prietenie aleasa!

    e tot ce iti pot oferi intr-o lume nebuna.... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pana si iubirea costa.
    Iubirea care altadata era gratis.

    RăspundețiȘtergere

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!