marți, 21 februarie 2012

Pastel de primavara





A fost odata, demult,
Atat de demult ca era sa si uit sa va mai povestesc,
A fost o primavara cu nameti.
Si, dupa cum spune povestea,
Aceasta primavara se juca cu fulgii de nea de-a ghioceii,
Cu gheata de-a pamantul proaspat,
Cu frunzele cazute de-asta toamna, de-a copacii infloriti.
Soarele nu cred ca mai vedea demult cum pamantul s-a spulberat sub gheata,
Cum primavara se juca de-a pastelul in nuante de alb,
Cum cerul nu mai era albstru nici cat o pata de cerneala,
Cum iarna stersese zambetele de pe fetele circarilor ca o radiera iscusita.
Si-asa, as vrea sa zic mai multe,
Sa va spun cum primavara, avertizata de toamna ca ii ucide sora vara,
S-a trezit din ameteala de martie si-a pus stapanire pe intreg regatul
A pictat cu acrilice fluturii, a desenat cu carbunele pamantul,
A transformat albul in picaturi de ploaie senina,
A botezat cerul in "albastru" si a muscat cu caldura din soare,
Cum a decupat gheata in linii drepte, verzi,
Cum a imprastiat mirosul de lalaele pe la nasurile infundate de trecatori fosti tristi,
Actual euforici de primavara,
Cum a desenat curcubee cu creioanele colorate
Si inca multe altele, pe care nu vi le-ati putea inchipui nici chiar in vise,
Nici chiar in cele mai colorate vise din cele mai dulci nopti.
Dar, pe care, povestea mea nu ma lasa sa vi le mai spun
Cum ca voi nu ati mai crede inca in povesti, si-ati lua toate acestea drept o farsa.
Stiu insa ca voi nu sunteti asa, voi credeti inca in povesti,
Va credeti inca zane, va credeti printi, sau mai degraba stiti ca traiti in propiul palat de cristal,
Si ca, numai daca vreti, in fiecare noapte puteti zbura pe un cal innaripat printre stele.
De-aceea am sa va mai spun doar atat:
Nameti verzi, gheata pamantie, nori albastri , soare dezghetat,
Si cat mai multe vieti roz, sufelte fericite impodobite intr-un roz descompus:
Pace si iubire!
O primavara ca un martisor e martisorul ce vi-l ofer sub forma unei primaveri.

joi, 9 februarie 2012

Când m-am născut eu...

Când m-am nascut eu era noapte.
Cerul, ca un tigru,
Era plin de stele.
Luna îşi vărsase lumina pe regatul său adormit.
Nici un felinar nu ar fi luminat bezna solemnă.

Când am privit eu prima data cerul,era zi.
O zi atât de rece cum numai o dată-n an se pare a fi.
Gheaţa acoperise ultimele urme de paşi.
Ceaţa înnălbise ultima picătură de ceară.
Nici un clipit din ochi n-ar fi îndrăznit să evadeze.

Când am auzit eu primul zgomot,
Înfloreau primii crini.
Se năşteau cele din urmă rândunele.
Se auzeau şuşotind muguri de zarzări şi boboci de trandafiri.
Undeva, în pustiul lacului, înviau icre.

Când am învăţat eu, în sfârşit, să merg,
Soarele aruncase cu cioburi de raze în asfalt.
Pomii aruncau nervoşi gloanţe fără vlagă.
Pământul înghiţea cu nesaţ iarba, cu urmele paşilor mei, cu tot.
Când m-am trezit eu, ajunsesem prea departe,
Furasem locul unui bătrân în compartimentul de clasa întâi.
Şi zburam...

Acum sunt pe drum, zbor drept înainte.
Afară văd că unde-am plâns eu prima dată,
A crescut, sau mai degrabă dă să crească un falnic...ghiocel.
Aş privi înapoi...mi-e teamă.
Pivesc doar norii, cum se nasc, cum mor,
Cum se plimbă, cum lenevesc, cum înfruntă albastrul.

Şi-aş sta aşa la nesfârşit,
Aş întinde coarda răbdării la maxim,
Aş ochi o stea şi-aş elibera săgeata.
M-aş naşte iar,la fel, sau poate, măcar de data asta,
Aş prefera să mă nasc în polenul unei flori.
Ori în roua primelor raze de soare.
Sau poate în aeroport...sau pe un nor, sau pe o pleoapă...

miercuri, 8 februarie 2012

Ghicitoare in lacrimi


Eram doar un om
Pe atunci...
Imi placea sa ma joc de-a ciresele cu pomii,
Sa cant balade pasarilor,
Sa ma joc de-a roua cu iarba,
De-a pasii cu nisipul...
De-a ghicitul cu oamenii.

Uneori, cand ziua se ingana cu noaptea,
Si soarele negocia in soapta cu un nor negru sa-l ascunda,
Eu ghiceam in lacrimi..
Femei fara copii, sau cu prea multi copii de mana,
Barbati fara portofele sau cu prea multe genti diplomat,
Fetite fara acadele, baietei fara mingi,
Catei fara oase, pisici fara soareci,
Licurici fara lumina, iarba fara licurici,
Castori fara dinti, vampiri fara colti,
Inimi fara iubire, suflete fara speranta,
Foi ude de lacrimi, urme de pix intinate...de lacrimi.

Atunci, eu ii conduceam pe toti in cortul meu,
Ca o ghicitoare obisnuita deja cu tot ce face.
Le intindeam la toti cate-un pahar cu apa,
Si-o ceasca cu speranta,
Si-ncepeam.
Ascultam povestea fiecarei lacrimi, fiecarui ochi innlacrimat,
Fiecarui obraz umed, fiecarui suflet zdrobit...

Eu doar clatinam din cap, zambeam si-ntelegeam.

Dupa ce zambeam apoi pentru fiecare lacrima varsata,
Ma uitam in ochii tuturor,
Ca intr-un glob de sticla.
Apoi priveam chipurile lor,
Ca pe niste carti de joc gravate cu atuuri.
La sfarsit le dadeam cate un boboc de floare,
Cate un ghiveci cu iubire si unul cu alinare.
Asteptam, apoi focul cerului,
Sa le evapore apa din ochi.
Fericiti de daruri, toti clientii mei plecau.
La scurt timp se-ntorceau si-mi multumeau.
Chiar si licuricii isi gaseau cate o stralucire...

Dar toate astea nu mi-au fost de-ajuns.
Acum sunt ghicitoare-n lacrimi si jucatoare de noroc.
Nu de demult, m-am apucat cu foc de zaruri,
Dupa partide esuate de sah.
Acum joc jocuri de noroc cu viata
Si, de cate ori arunc cu zarurile,
Castig.

In timpul liber ma mai si joc.
Ma jocul de-a omul,
Chiar daca nu mai sunt demult.
Ma joc de-a viata,chiar daca n-am trait niciodata normal.
Ma joc de-a zambetul, chiar daca stiu deja sa rad.
Si, in ultima instanta, ma joc si de-a profesoara.
Predau lectii de ghicit in lacrmi.
Pentru toti cei ce nu stiu inca sa ghiceasca,
Cortul meu e de vanzare, la pachet cu un zambet.