Incercari infantile
Sau poate eforturi neumane,
Treceau zile.
Incercari disperate,
Priviri ratacite in noapte,
Ne incurcam si noi
In ghemul vietii.
Ne indreptam spasiti,
Spre firescul zilelor,
Incercand, zadarnic de pueril,
A innopta, macar o data
In alte lumi,
In alte vremuri,
Cu alti oameni...
Mai buni, mai veseli
Si mai putin maturi...
Ce dorinte abstracte,
Ce vise juvenile par...
Dar incercam, pana la absurd,
Sa descoperim in alte lumi
O lume ca acesta,
Mai tanara, mai prospata...
Pana ce vom obosi
In cautarea altor orizonturi,
Altor apusuri, altor ceruri,
Mai putin batute de vreme...
O nebunie a tineretii...propria mea iubire...copilaria...Superba postarea:X:X:X
RăspundețiȘtergereMă uit în jur și văd numai suflete naive, uneori cu o viață liniară, vanități, interese...suflete care încă mai caută absolutul în încercări nedemne, care speră într-un ceva când nu mai au nimic de făcut, care mint, care strigă, care suferă. Mi-aș dori sa curăț străzile de scrumul lăsat atunci când și-au ars copilăria ,și au înlocuit-o cu vorbe înșelătoare într-un așternut, băuturi cu gheață, și Kent.Cine ar mai putea să le trezească dragostea pentru păpușile și mașinutele lăsate într-un bar prea devreme…?!
RăspundețiȘtergerece frumos:)
RăspundețiȘtergerevreau si eu sa ma intorc in timp...macar asa din cand in cand...
Intotdeauna cautam un altceva ,iar cand il gasim uitam sa-l apreciem .Scri frumos.
RăspundețiȘtergere