VISE...
Cu atat, doar, s-ar traduce viitorul meu, oare?
Eu sper sa nu....Se apropie ceva important....azi, 31 mai, baricada pusa pentru a-mi ingreuna cresterea. Aproape ca s-a dus,c-am depasit-o. Vreau sa-i arunc amintirea ploioasa. Voi vrea, poate. Acum nu mai vreau nimic, decat sa nu vina 3 iunie....atat vreau! Imediat ce va veni, iminent va fi pericolul de a nu pleca in fuga. Mai bine nu-l astept, nu ma intorc cu fata spre el. Atat asteapta, o singura privire sa se dezlantuie.Sa revenim la viitorul meu. Banuiesc ca ati inteles de ce tocmai astazi, in postarea aceasta, mi-am ales sa vorbesc despre el. (trimitere cu un alineat mai sus)
Vreau sa termin Facultatea de Litere, masteratul, si abia apoi sa-mi continui visele.Dupa terminarea celor 2 "stagii" vreau sa fiu jurnalista, sau reportera (bineinteles, cum prind postul, caci sunt constienta ca nu in multe locuri se primeste fara prea multa mita, dar.....) In timpul liber, daca norocul e de partea mea, si inspiratia, sa concep un roman, daca se poate sa aiba mai apoi, si succes.
Dupa ceva timp, imi voi incepe pregatirile de doctorat, bineinteles in litere.La o varsta nu prea frageda, caci inteleg ca nu e un lucru prea usor. Daca si acest vis, cu doctoratul mi se indeplineste,cu multa munca, voi incerca sa prind un post de profesor universitar.
De acolo, ma asteapta pensionarea....PS: nu cred ca m-am gandit prea departe. Am vrut doar sa-mi pun in oridne visele pentru viitorul meu. Sper sa nu ramana vise.
Gabico...Eu vreau sa devin doar scriitoare si profesoara de romana...Sa termin literele,un master,doctoratul si cam atat.Dar vreau sa raman profesoara de romana.
RăspundețiȘtergereAstea or fi vise sau aspiratii?Sau amandoua?
Oricum...Ai idealuri inalte,imi place:)
...mai ar fi bine sa ramai pe aceiasi linie, dar o sa vezi ca peste timp nu o sa mai fii asa...timpul te schimba, viata te schimba, necazurile si mai ales tara in care traim te schimba si automat iti schimba si visele....
RăspundețiȘtergerem-as bucura mult sa vb peste 5 ani si sa vad ca ai ramas la fel, cu aceleasi vise:)
ai dreptate, MOnica, si eu ma gandesc uneori...insa, in tara asta inferioara, cu toate necazurile si anturajele, un om dintr-un milion isi mentine visele pe care le avea de mic...acel unu dintr-un milion, totusi, trebuie sa fie cineva, nu? De ce n-as putea fi eu?
RăspundețiȘtergereOricum, oricine ar fi scris asta, si eu i-as fi comentat acelasi lucru. ORICINE! Eu insa, vreau sa fiu ceea ce pretind, este scopul meu, in viata. Cu mult tupeu si credinta, voi reusi!