Putin turcoaz
Am imprumutat de la mare,
Cat sa incapa intr-o sticluta de oja
As fi putut poate la fel de bine
Sa culeg de pe nisip
O scoica fierbinte de la soare
Si s-o pun la ureche-
Ascult marea...
Dar, cum e ata de vara in sufletul meu,
Sunt rugata cu ardoarea soarelui de iulie,
De toate simturile
Sa le scald putin cate putin
In marea de asta-vara.
Asa se face, drag de tine,
Ca mi-am ascus sub inima,
O sticluta de oja turcoaza,
Furata de la mare...

Muritori in noapte...

Putin foc
Doar cat sa stinga albastrul...
In rest o mare infinita
De taceri bleumarin.

Pierduta printre departari
Mormantal de tacuta
Luna...
Isi inneaca amarul
Intr-un ceai de menta marina
Cu o stea,
De langa ea,
Inundata de lumina...

Mai mult decat cerul poate duce
E peste putinta ca steaua
Sau luna, sa nu cada
Moarte, dupa cer...

Si, ca un cheiasol ondulat elegant,
De la capat,
Sta luna dreapta,semiluna, in orizontul rasturnat
De-a peste capul...
***Un gand, muritor in noapte...

Jucării

Ce-ar fi
Sa ne jucam de-a jucariile,
De-a papusile
Intr-un castel mare
Ca de cristal colorat.
Sa facem vraji cu baghete
Brodate din plastic auriu.

Ce-ar fi
Sa ne jucam de-a jocurile
Cu jucariile.
Sa le facem o poza
Cand se joaca de-a joaca.
Sa le-o inramam
Si sa le-o agatam
Deaspura usii
Dintre cele doua lumi...


Ce-ar fi
Sa ne jucam de-a jucatul
Sa ne inchipuim ca suntem jucarii
Sa ne jucam cu noi insine
Si sa ne lovim tot noi pe noi,
In joaca grabita de-a papusile,
Cu bratele parca de portelan.

Ce-ar fi fost
Sa ne nastem jucarii
Sa fim papusi, masinute,
Sau ursuleti din plus.
Am fi fost colorati
Imparfumati, imbracati,
Am fi fost admirati
Mangaiati si iubiti.

Ce-ar fi fost
Sa nu fim
Ce suntem.
Sa ne nastem jucarii...
N-am mai avea copii de noi
Sa ne construiasca
Sa ne iubeasca.
N-am mai fi ce suntem
Ce vom fi
Ce-am fost!

A fi...

Pasare a infinitului
A tot ceea ce e
Si ce nu e.
A tot ceea ce există
Sau a existat cândva
Demult.
Cu zborul arcuit
Ca inelele lui Saturn
Ridică infinitul
Pe doua aripi
Larg deschise.
În închisul a tot,
A nimic din ce e
A nimic din ce-a fost.
A fi,
Sau a nu fi fost vreodată,
A muri,
Sau a nu fi trait niciodată.
A zâmbi,
Sau a nu fi plâns nicicând
Ca un copil naiv
Rămas cu ochii larg deschişi
În soare.
A îmblânzi,
Sau a fi docil dintotdeauna,
A parfuma,
Sau a fi un trandafir violet.
A povesti
Ce-a fost,
Ce n-a fost,
Ce va fi.

Sământa de luceferi

Fericirea
Îţi duce privirea la cer
În noapte.
Şi te uiţi mirat
La cum cerul e plin- ochi
De stele.
Cum fiecare stea luceşte in felul ei,
Are magicul ei, privirea ei.
Dar,în ochii fericirii,
Priveşti, aproape fără să respiri
Un loc mic, inghesuit,
Pribeag de stele,
De pe cer.
Pe care nu l-ai mai vazut.
Şi, uimit de uimirea ta
Iei parte la naşterea unei alt luceafăr,
Mai luminos, ,mai plin de viaţă
Cu loc mai lângă lună...
Fericit de fericirea ta,
Nu'ţi mai iei ochii
De la acel colţ din cer,
De care-n urmă cu o clipă
Nu ştiai că există.
Şi dacă steaua n-ar mai fi acum
Ca o mireasa pe un colţ din cer
De langă lună.
Tot ai privi mormântul stelei,
În amintirea ei, a feicirii tale tale.
Aşa-ncolţeşte-n suflet, cand esti fericit
Bucurie....

Şotron

Se juca o zi, ba alta,
Pe cerul pal-inchis,
De-a joaca...

Pasari, spulberau stele
In miez de zi
Si spargeau nori
Fumuriu-deschis.

Un cantec se juca de-a cantatul
Pe axa sonora,
Depasind orbita, olfactivul...

Cativa fulgi se alergau pe soare
Sarind pe cate-o raza,
Sarind peste fiersc.

Planetele,incosmos,
Sareau peste Pamant,
Si aruncau cu stele
Una in alta, una peste alta....

Cerul era spulberat de cenusa,
Pamantul cadea in stele.
Hazardul lumii se juca sotron
Cu jocurile vietii...

Ce plină e luna, drag!

Nu mai spun
drag,
Ce plină e luna astă noapte.
Nu' ţi mai spun
Cum luminează în gheţa
Ce-a fost odata apă.
Ţi-aş mai spune
drag,
Cum palpita o stea
Şi încă o dată luna...
Se renastea simplu si pur,
Din nou, în noaptea asta
Nu stiu...o luna pe pamant.
O luna nascuta de soare,
Alungată din Eden.
Iartă-mă!
Ştiu că mă ierţi,
drag,
Că nu ştiu cum spun,
Ce spun...
Ştiu ca inţelegi
Cănd iţi vorbesc de Luceferi
Cand nu-ţi mai spun
Ce plină e luna...
E ca un soare stins,
Tăcut...

Mi-ar placea sa pun flori de mac in parul unei stele....

Am incaltat cerul
cu pantofi cu toc inalt.
Iarba am dat-o cu rimel
Si pe pamant m-am gandit sa vars putin
fard de pleoape.
Marea am patat-o cu ruj rosu
Si i-am inrosit valurile.
Raze de soare se reflectau
in sangele spumegand.


Mi-am brodat ochii, apoi,
cu rod de flori.
Ca intr-o zi sa infloreasca
Sa vad lumea prinre flori.
Mi-as fi pus si in par
parfum de Regina Noptii,
Dar era prea zi afara,
Sa se deschida...

M-am dus repede,
Sa nu mi se inchida bobocii
cu o perla, la gatul unei scoici de topaz
langa Ocean...
Sa-i cer un picur de roua,
pentru noua mea vedere.
Avea sa creasca,
Sa-nverzeasca,
Sa-nfloreasca
lumea...

O scoică

Toata ziua de ieri
Am cautat o scoica perfect rotunda,
Cu margini zimtate
Si doar putin crapata-ntr-o parte.

M-am dus la Polul Nord,
Sa caut o scoica prin gheata.
Am spart ghetari, am rascolit zapezi,
I-am intrebat pe pinguini
Taceau...

M-am dus pe o plaja inundata de vara,
Sa caut scoica prin nisip.
Am stricat castele, am murdarit nisipul,
Am intrebat valuri,am intrebat briza,
Tot nimic...

M-am dus intr-o gradina botanica,
Sa caut scioca printre flori.
Am rupt cateva frunze, m-am intepat in cativa ghimpi,
Ba chiar am intrebat un trandafir,
Nu vorbea...

Descurajata, m-am dus intr-un oras mare,
Sa caut scoica printre oameni.
Am oprit cateva masini, am stat la semafoare,
Am intrebat un sir de oameni lung, cat toata ziua,
Erau prea ocupati sa imi raspunda...

Toata ziua de ieri am cautat o scoica,
Am gasit doar taceri inutile...
Azi, m-am hotarat sa caut sub soare,
Putina pulbere din luna.
Dar s-a impiedicat de mine, o scoica perfect rotunda,
Cu margini zimtate
Si doar putin crapata-ntr-o parte.

Suspendată-n vis!

Recunosc, nu-mi plac numerele,
Poate pentru că pun suflet în tot ceea ce fac.
Şi în matematică,în numere,
Nu se poate pune suflet.
Satisfactia de a rezolva o problemă
Nu e un sentiment
Palpitand în inimă cu fiecare pulsaţie a sângelui.
E doar acea fericire de-o clipă,
Pe care doar numerele insipide
Ar putea-o darui neantului, fara remuscari.
Sentimentele îmi dau aripi,
Mă inalţă până la stele, îmi dau trupul uneia,
Şi mă lasă suspendată-n vis...
Când scriu cuvinte simt cum îmi cos propiile aripi,
Cu fire de fericire, de eternitate, de ireal,
Cum îmi pregătesc urmatorul zbor spre fantastic.
Şi prin atâtea cuvinte, această fericire
Capătă atâtea mii de sensuri,
Atâtea milioane de culori şi de parfumuri.
Cum ar putea această fericire nuanţată,
Să mi-o croiesc printre cifre reci,
Nu exprimă nimic, decât exactităţi algebrice.
Fără vreun rost, fără vreun sentiment,
Cu niciun scop...
Cum astfel, să-mi placă tocmai mie,
Să îmi croiesc inima agitată,
Cu creierul ameţit de răceală,
Şi întristat de nesentimente,
Cum aş putea trăda ghemul de sentimente?!!

Din ţara de niciunde

În ţara de niciunde,
În tărâmul ascuns,
Lângă valea negăsită,
În ziua de nicicând,
Se spune că, tot pe timpul ăsta,
Se povestea o poveste,
Cu necuvinte fermecate,
Care gravau pietrele
Şi încărcau cerul.
Acolo, în ţara poveştilor,
În ţara de poveste,
S-au născut albe,
Diforme, plane, cuvintele.
Pe'atunci se vorbea in necuvinte,
Şi se zbura fără aripi.
În ziua aceea de poveste,
Cu primele necuvinte-cuvinte,
Mirat, cerul şi le nota pe toate...
Cu presupuse mâzgăleli diforme.
Le-a numit nori.
Şi povestea a continuat
Până cerul s-a umplut
De nori...
De-atunci, ca nimeni să nu ştearga cuvintele,
S-a interzis zburatul fără aripi,
Şi vorbirea in necuvinte...

Iar Ianuarie

E iar 1.01...
E iar inca un an...
A fost noaptea-granita dintre cei 2 ani...
In miez de noapte, milioane de pahare pline se ciocneau.
In miez de noapte, milioane de oameni isi faceau urari de bine.
In miez de noapte se desparteau 2 ani.
In miez de noapte, milioane de stele sarbatoreau o secunda lumina.
In miez de noapte, miezul noptii petrecea.
Dupa miezul noptii era deja un alt an!

Apus la Polul Nord

E apus de soare
La Polul Nord.
La celalalt capat al lumii,
Uitat de noapte pentru o vreme.
Privesc spectacol de lumini,
Aici, acum, multi pinguini.
Cu toti se mira de jocul de pe cer.
Parca soarele s-ar juca de-a vati-ascunselea
Si ba apare, ba dispare, dupa plac...
Si mai trimite pentru uimitii spectatori,
Cate un joc, doua, de culori...
Acum, se aud soapte de pinguini,
Ceva mai straluceste acolo departe,
In spatiu...
Dar asa vag se vede pe Pamant,
Incat pinguinii cred ca luna straluceste acum.
Unul dintre pinguini,mai mic, un copilas,
Se uita in sus, in jos si imprejur,
Clipeste trist si imbufnat...
Acum 6 luni trimisese o scrisoare lunii,
Cand vine, sa-l anunte,
Ca nu va spune nimanui,
Dar uituca, cum o fi uitat?
Ca doar nu avea alte trebuiri mai importante
Ca doar nu mai lumineaza si-n alte parti,
Decat pe-aici,
Si parca-ar straluci in fiecare noapte....
Sau...vai....poate ca nu-i ocupata,
Nici c-a uitat,daca e suparata?!
Dar ce putea sa-i faca, un mic pinguin?!
De la un timp, e-nfumurata, Doamna Luna...
Saracul pui, daca-ar stii el,
Ca la Polul Sud, un urs polar,
A fost trezit din hibernare,
De o hartie plutitoare...

Primiti cu la multi ani?!!

Un Craciun mai frumos ca in cele mai frumoase vise...un an nou mai plin de realizari ca niciodata...multi colindatori sa va bata la geamuri...si sper, din tot sufletul, sa va bucurati de acest spirit de sarbatoare, de Craciunul minunat, incarcat de Mosi Craciuni, de cadouri, de colindatori, de mese festive si de Iisus.
Multe bucurii va mai doresc, multe mesaje cu felicitari, multe dorinte implinite, multe cadouri sub brad, si alte multe cate si mai cate pe care vi le doriti...
Si...un tare si raspicat : PRIMITI CU 'LA MULTI ANI' ?!!
Sentimente de bine sa va incarce sufletele...
Si, sa nu ne departam de la adevaratul sens al Craciunului,un LA MULTI ANI si pentru Iisus....
Si a nu stiu cata oara, si voua, si tie, mai ales, SARBATORI MINUNATE, CUM VI LE DOREATI!

O lume care costa...

Traim intr-o lume in care totul costa.
Totusi mai sper...
Asta cat costa?
Doua zambete de copil
Si o jumatate de litru de lacrimi.
As zice ca nu-mi permit,
Daca inima n-ar mai spera.
Si , sa ma achit de tot,
Imi sunt cerute lava de vulcan incins,
O scara pana la cer,
Si mult praf de stele.
E prea greu...
Cate nopti ar trebui sa astept
Sa cada atatea sele,
Sa lase pentru mine mult praf....
Pana unde ar trebui sa merg,
Sa gasesc un vulcan activ,
Cu lava rece, sa nu-mi arda sperantele....
Si cate baloane mi-ar trebui
Sa ma salte pana la cer...
Cu toate astea, traim intr-o lume in care totul costa.
Sa speri fara nimic in schimb,
E ilegal!

Legenda stinge stele

O data,
Ca niciodata,
Se povestea in parfumuri trandafirii,
Despre cum stelele cadeau
Una la un milion de ani lumina.
Pur si simplu,
In seninul de pe cer,
Incepeau sa cada pete de intuneric.
Luna disparea,
Se ascunde dupa vreo ultima pata de cer curat,
Si lumina ultima cale a stelei alese
In lupta cu nemurirea cerului.
In caz ca lumina nu-i era destula,
Cadea in neant,
Se sfarama ultima lumina,
Intr-o luminata ploaie de stele,
O data la un miliard de clipe .
Si-n ultim moment, in ultima sclipire,
Indeplinea nu mai mult de o singura dorinta,
La un copil cu inima curata,
Ce oglindea in ochii sai,
Umbra ultimei stele cazatoare,
Ce cobora pe cerul patat de intuneric,
In plina noapte.
Si-asa, in cuvinte diforme
Legendea trecea frontierele fantasticului.

Ale iernii cronici vechi

Pe jos, ratacite, ale iernii cronici vechi...
Pierdute din vremuri nestiute,
Isi evadeaza monotonia prin ochii mei.
Din vremuri cu spiridusi si zane,
File aurite, grele de praf,
Pastreaza vesnica iarna
Cu inima inghetata, cu sentimente brutale,
Cu gesturi reci...
Primul cuvant, ultima pagina pe care o citesc,
Prima pe care am citit-o.
Intaia zi, din cronicile iernii
Din vremuri prafuite,
Din sentimente abia nascute.
E trist, prea trist.
Mult cenusiu prin timp, prin spatiu...
Pacat de prima zi,
Era inca o copila, cu imaginea sparta
In milioane de tristeti,
In lacrimile ochilor mei.
Pacat...

Pentru cand iti voi deschide orizontul...portret....

Am desenat intai,
Cu o raza de luna, ochii,
Stralucitori, luminand chipul
Pe care urma sa-l desenez cu cerul.
Cu un fir de iarba,mai apoi,
Ti-am conturat buzele vesnic ude
De roua sentimentelor.
Ti-am desenat si nasul,
Cu un bulgare de pamant
Negru-inchis.
Cu cateva raze de soare ramase,
Ti-am terminat de pictat parul
La fel de in exterior ca razele
Ultimului soare de noiembrie.
Cu pasari ce-mi taiau norii,
Ti-am asternut pe buze cuvinte.
Doar mai tarziu, cu stelele,
Ti-am desenat spracenele
De langa ochi, de langa luna.
Si ,inainte sa termin,
Am inchis orizontul
Si ti-am inceput de desenat inima,
Cu un infinit limitat...de nuante de alb.
Si cat de greu mi-a fost sa inchid orizontul,
Sa-l pun pe hartie, in desenul meu,
Mai greu va fi,cred, sa-l deschid la loc,
Sa-mi termin creatia,
Sa-i dau viata,si-abia apoi
Sa-i pun si-un nume.......

Abstract spre alta lume...

Incercari infantile
Sau poate eforturi neumane,
Treceau zile.
Incercari disperate,
Priviri ratacite in noapte,
Ne incurcam si noi
In ghemul vietii.
Ne indreptam spasiti,
Spre firescul zilelor,
Incercand, zadarnic de pueril,
A innopta, macar o data
In alte lumi,
In alte vremuri,
Cu alti oameni...
Mai buni, mai veseli
Si mai putin maturi...
Ce dorinte abstracte,
Ce vise juvenile par...
Dar incercam, pana la absurd,
Sa descoperim in alte lumi
O lume ca acesta,
Mai tanara, mai prospata...
Pana ce vom obosi
In cautarea altor orizonturi,
Altor apusuri, altor ceruri,
Mai putin batute de vreme...

Aramiu Octombrie, cu suflet inghetat....

Ne-am inteles printre umbre de frunze,
Si ne-am vorbit printre culori.
Primeam raspusuri de la tine,
Prin nori negrii de cerneala intinata...
Ma auezai cum te strigam,
Odata cu ultimul tunet intarziat.
Si ma vedeai, ca prin vis,
Ascunsa dupa fiecare luna plina.
Eu,insa, te simteam.
In fiecare ploaie rece.
In fiecare bruma a diminetii.
Dupa fiecare noapte inghetata.
Te simteam cum te apropii te mine.
Nu voiai sa-mi spui nimic,
Poate, ca te saturasei sa ma cauti....
In fiecare floare,in fiecare ploaie cu soare,
In fiecare zambet, in fiecare raza de soare.
Din ce te-a apropii,iubitul meu,
Ma topesti, ma ingheti s-apoi sufar.
Ma uit cum ploaia pica inghetata.
Cum soarele sta ascuns dupa nori.
Cum tu, stai si zambesti la mine...
Si nu-ti pasa, caci zici ca-asa esti tu,
Iubite,cu frig, cu gheata.
...
Te-ai suparat?O, nu...
Adio!
Ti-ai uitat lacrimile aramii,
Cazute parca din sufletul tau inghetat.
Ma lasi in frigul iernii,singura...
Iubitul meu, Octombrie...
Cu toate ca, te-as uri asa de mult,
De nu te-as iubi...

Mi-am brodat fericirea

Mi-am brodat,cu gene de inger, aripile bicolore. Un fir argintat le intrepatrunde profunzimea.Puf de nori si praf de stele. Pe margini. Rosu ca focul, am asezat in centru un rubin. Aceea zic ca-i inima. I-am pus si putin albastru, din cer, sa ma pierd nevazuta in zare.
Erau bicolore. Acum, le-am colorat, putin cate putin.Tuburi intregi de culori le-am contopit pe cele 2 aripi. La sfarsit, am asternut si putina cenusa, sa para vechi. Astfel,nu va mai trebui eu sa le invat sa zboare....

Leapsa verilor trecute....

Multumesc Lorelei....

Despre leapsa:
3 fraze pline de amintiri din vara asta...3 fraze pline de alte amintiri despre vara trecuta...Si-n final, o concluzie ....

Vara asta...
M-am jucat mult cu marea...am reusit in sfarsit sa inot bine, si o data cu asta, apa m-a pus la mari incercari in topogane imense...2 erau ca tunelul groazei, nu vedeai nimic in ele, nici macar nu-ti venea sa tipi , nevazand pe nimeni, cand te dadea peste cap, sau coborai in viteza de la cativa metri...frumos!
Am calcat pe zapada, cand afara erau 40 de grade, pe varful Fagarasului, in papuci de plaja.Tot atunci, am vazut neantul...eram imprejmuita de ceata, si nu se vedea absolut nimic!
Am calcat taramuri noi cu bicicleta...prin iulie.
Am jucat carti, si am batut. Am citit carti, si am plans...
Am facut castele din nisip, si am plans cand m-am dus a doua zi, si nu mai era...
Asa am dansat, cu vara, pana acum. Am obosit.

Vara trecuta:
Mi-am folosit toate culorile, pe foi albe.
Am invatat numele catorva stele.
Am ras, cu totii, la miezul noptii, cand ne-am jucat dea-vati-ascunselea...pe intuneric(bezna), cand eu nu ma puneam niciodata, ca ma ascundeam in cele mai intunecoase locuri, si pentru ca nu eram decat 2 fete...
M-am ascuns de cativa caini dupa strada , care erau sa ma muste, intre 2 ziduri infecte, la 3 metri de ei, cu mancarea in mana. N-aveam unde fugii daca m-ar fi vazut. Nu m-au vazut...Am iesit de acolo dupa ce am telefonat dupa ajutoare.
Am fost in fiecare seara, la paine, la o brutarie de aproape, cu vecinii...unul dintre ei, asteptand sa iasa painea din cuptor, a....facut pe el. Am jucat carti acolo, tot asteptand, pe capota unei masini.Am furat trandafiri de acolo, pana cand o vanzatoare am iesit si ne-a certat. A doua seara, am luat iar...
Si cu vara trecuta, am dansat mult, pana am obosit...sunt franta.

Le- dau, chiar daca au mai primit-o:
-Monicai Olteanu
- Tzzumbi
-Lorelei(multumesc din nou)
-Ameli
-Celestine
-Lifer
-Rms
-Doar gandurilor sale:)
-Denisei
Si tuturor celor care vor sa-si reaminteasca verile...

Am invatat...ca viata nu se-nvata

Am invatat sa cant,
Mirosind liliachiul florilor,
Note foarte inalte,
Sau foarte joase.
Stiu,insa,doar cantece de leagan.
Seara, inainte ca fiinta sa-mi fie nefiinta
Geana peste geana, in absurditatea ei imaginara,
Imi cant incet, aproape de ureche.
Sa dansez, am invatat privind roua,
Dimineata, tremurand usor
La orice agitatie a vantului,
Clatinandu-se in varfurile firelor de iarba,
Nestiind: Sa cada? Sa nu cada?
Norii privind in agitatia lor pe cerul stapan,
Am invatat arta de a picta.
Intr-o continua miscare lenta,
Le simti vibratia din miscari.
Totu-i numai o culoare singura
Nunata-n alte milioane
De culori noi, nemaivazute, intense,
Ca trairile acelea, din timpul marilor iubiri.
Doar sa traiesc nu am putut invata
Nici mirosind liliachiul florilor,
Nici privind roua, tremurand usor,
Nici admirand neclaritatea norilor.
Viata se-nvata doar traind,
Trecand prin ea, si-ntelegand,
Ca viata se traieste.

Ne-am jucat vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea

-ADIO! mi-a spus inainte sa plece.-Doar nu pleci?!
-Considera doar ca ratacesc prin alte parti...
-Abia ai venit!Abia ma obisnuisem cu ideea ca esti din nou langa mine!
-Mi-a trecut timpul.
-Te urasc...
-Dar nu vreau sa fie asa despartirea...plec doar putin...-Pleaca!
-Acum nu vrei sa mai ma vezi?-As vrea...daca-as avea pe cine!
-Nu pot pleca asa...
-Macar de ti-ar pasa!-Da-mi pasa! Asta-i legea firii....n-am puterea de a o schimba.
-De parca ai fi incercat vreodata sa stai mai mult.-Dar ma intorc!
-Cand nu voi mai avea nevoie de tine?
-Cand toti ceilalti vor avea!-Aa...toti ceilalti....-Nu mai am timp....e miezul noptii acum....Plec!
-De parca-mi pasa....
-Te rog, uita.....
-Bine. O sa te uit!
-Nu...nu pe mine...uita ca sunt plecata!
-Nu-s tu....chiar am crezut ca-mi esti indispensabila!
-E timpul....
- Mai sunt 11 secunde.
Si...sincer, credeam ca de data asta vei ramane pe veci....
-Nu fii naiva....stii ca nu se poate. Oricat as vrea.
-Ai vrea?.....1.....0 !!!
Intotdeauna voi avea nevoie de tine.....



Ultima oprire...direct in ea. In esenta venirii ei.Am spart valurile cu trupul meu. Sau ele s-au spart de mine. Ne-am jucat de-a vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea. Si baba oarba...cand direct in ochi cate o raza de soare simteam. Eu niciodata nu-i nimeream ochiul. Dimineata, imi frigeam intai talpile pe nisipul fierbinte .De acolo ii vedeam valurile cum incercau sa vina tot la tarm, sa ma ude. Le ajutam si ma spargeam in ele. Si asa pana seara ne jucam.
In ultima seara am plans amandoua. Am lesinat de dorul ei cand m-am intors cu spatele sa plec. Si iar m-am dus la ea.Cateva valuri am spart din nou. Ne-am mai jucat prinsea. Dar nu mai avea nimic acelsi farmec.Si iar am plans. Am imbratisat-o larg si am plecat cu trupul, de acolo. Doar sufletul i l-am lasat,sa-l aibe amintire.
Si acum, cred ca-si trimite disperata valurile la mal, sa ma caute.Nu voi mai fi eu, sa le saprg. Le va sparge malul.

-Vara! De unde oi fii, tu vezi in ce hal ma-i adus! Ti-e nu-ti pasa de mine, dar nici valurile odata, nu m-ai mai lasat sa le sparg!

Acorduri de ploaie

Am simtit o clipa cum pamantul imi evadeaza de sub picioare.
Imi era spaima ca ochii sa-i deschid...sa nu-mi plece-orizontul.
Simteam cantecul ploii, acordat la cele mai grave sunete.
Soarele nu mai incapea in acea partitura monoton de schimbatoare.
Pentru noapte, mai lipseau multe ore, si petnru stele, o noapte...
Si pe un ton inalt,foarte inalt, ridicat pe pleoapele cerului,
Canta in tihna ploaia, nestingherita de nudul sau ud.
Doar teama domina intregul peisaj, precum un joc de sah,
Foarte atenta la fiecare miscare,teama zice "sah-mat"
La ultima miscare, se face nevazuta, doar simtita, in furtuna...
De suparare, ploaia se alarmeaza si ea, si devine acea furtuna.
Daca-ar stii ea, ca-i aliata cu teama, s-ar opri. Nu stie.
In auz inca-mi mai rasuna acorduri de furtuna.
Cantecul ploii,parca la fiecare sfarsit, abia incepe...iar si iar.
Si da, trebuie sa apara curcubeul. Uite-l!