Sământa de luceferi

Fericirea
Îţi duce privirea la cer
În noapte.
Şi te uiţi mirat
La cum cerul e plin- ochi
De stele.
Cum fiecare stea luceşte in felul ei,
Are magicul ei, privirea ei.
Dar,în ochii fericirii,
Priveşti, aproape fără să respiri
Un loc mic, inghesuit,
Pribeag de stele,
De pe cer.
Pe care nu l-ai mai vazut.
Şi, uimit de uimirea ta
Iei parte la naşterea unei alt luceafăr,
Mai luminos, ,mai plin de viaţă
Cu loc mai lângă lună...
Fericit de fericirea ta,
Nu'ţi mai iei ochii
De la acel colţ din cer,
De care-n urmă cu o clipă
Nu ştiai că există.
Şi dacă steaua n-ar mai fi acum
Ca o mireasa pe un colţ din cer
De langă lună.
Tot ai privi mormântul stelei,
În amintirea ei, a feicirii tale tale.
Aşa-ncolţeşte-n suflet, cand esti fericit
Bucurie....