Ce-ar fi
Sa ne jucam de-a jucariile,
De-a papusile
Intr-un castel mare
Ca de cristal colorat.
Sa facem vraji cu baghete
Brodate din plastic auriu.
Ce-ar fi
Sa ne jucam de-a jocurile
Cu jucariile.
Sa le facem o poza
Cand se joaca de-a joaca.
Sa le-o inramam
Si sa le-o agatam
Deaspura usii
Dintre cele doua lumi...
Ce-ar fi
Sa ne jucam de-a jucatul
Sa ne inchipuim ca suntem jucarii
Sa ne jucam cu noi insine
Si sa ne lovim tot noi pe noi,
In joaca grabita de-a papusile,
Cu bratele parca de portelan.
Ce-ar fi fost
Sa ne nastem jucarii
Sa fim papusi, masinute,
Sau ursuleti din plus.
Am fi fost colorati
Imparfumati, imbracati,
Am fi fost admirati
Mangaiati si iubiti.
Ce-ar fi fost
Sa nu fim
Ce suntem.
Sa ne nastem jucarii...
N-am mai avea copii de noi
Sa ne construiasca
Sa ne iubeasca.
N-am mai fi ce suntem
Ce vom fi
Ce-am fost!
Si daca nu am mai fi ce suntem...oare ce am fi...papusi?Frumos de tot!:X
RăspundețiȘtergereSi daca nici jucariile n-ar mai vrea sa fie jucarii, si-ar vrea sa fie oameni?
RăspundețiȘtergerece-am face atunci?
pai, sincera sa fiu, nu stiu ce au in gand papusile sa faca...eu am vorbit din perspectiva oamenilor, ale caror ganduri imi sunt partial cunoscute.In plus, viata jucariilor va ramane un mister pentru toti oamenii, petru totdeauna, caci noi nu stim, ce fac jucariile dupa ce se stinge lumina...nu le-am surprins niciodata in joaca lor, in agitatia lor.Si, daca vreodata ele si-ar dori sa fie oameni, ar renunta la toata admiratia, grija si iubirea care le este acordata, caci, de cele mai multe ori, oamenii pretuiesc mai mult jucariile, decat pe alti oameni...
RăspundețiȘtergerede cand aveam..5-6 ani imi doream sa fiu balerina...
RăspundețiȘtergeredar, vezi tu, in orasul asta in care nu exista mare, nici cursuri de balet nu s-au facut...si-apoi, ai mei nu m-au lasat oricum...ca n-aveam ce sa fac.