Inceputul

Fiecare picatura de ploaie rece imi ajungea la suflet, glasul imi tremura destul de jenant, dar nimic nu conta atunci decat sa-mi pot stapanii emotiile care ma cuprindeau. Pentru prima data , se petrecea o schimbare in mine...in sufletul meu de toamna tarzie. Totul parea efemer, dar totodata infinit, lumea parand a fi ceva sideral, bizar, totul se schimbase, nimic nu mai era la fel...era un inceput. Sufletul meu infantil nu realiza puterea unui inceput, inceputul de alta data parand sempiterm, rasunand in mintea-mi zapacita, stopand gandirea obiectiva.
Eu eram, tot eu, cea de alta data, care credea ca poate ajunge la stele intr-o noapte, cu ajutorul unei raze de soare, cea care poate sa viseze cu ochii deschisi, care crede in toate visele sale, doar ca acum eram ceva mai atenta in jur, era un inceput pentru mine, chiar daca afara era toamna tarzie si nu un inceput de iarna.
Intotdeauna mi-am dorit sa se petreaca o schimbare cu mine, si cand mi s-a indeplinit dorinta, brusc lacrimi mi-au inundat privirea, dar le-am alungat cu ajutorul unui zambet larg, de lunga durata, pentru prima data, pentru inceput ma simteam mai mare, dar nu ingrozitor de mare, eram un om matur, dar nu destul de matur.... pentru prima data creasem ceva cu mana mea, creasem un blog.