duminică, 29 noiembrie 2009

Da-mi aripi !


Da-mi aripi de inger sa ajung la cer
Sa pot calatori prin timpul efemer.
Da-mi libertate sa iti multumesc
Pentru fala, pe care o iubesc;


Imi plangi de mila, la fereastra-namurg

Eu iti vars lacrimi desarte pe pamant.

Intoteauna, m-am simtit ca un fulg
In grija nimanui, in vant!

Da-mi intelepciune, sa gandesc pentru toti,
Da-mi glas, sa ma fac auzita,

Caci oamenii , cu totii, infranti,
Sunt neajutorati, intr-o lume aiurita!


Cuvinte sunt multe, iar tu esti unul,
Si asculta-mi doar soapta sonora
Care-ti va spune, nu doua, nu unul
Din cuvintele mari, din literatura!

5 comentarii:

  1. tine-o tot asa se vede ca ai talent,si e pacat sa nu-l valorifici este super

    RăspundețiȘtergere
  2. buna . foarte frumos i scris si asta lasa sa se INTELEAGA CAT DE DEOSEBIT ESTI SA NU UITI UN INGER ITI VA RASPUNDE DACA VREI SA TRnsmiti ceva si cu aceste versuri ai ce... bravo tie

    RăspundețiȘtergere
  3. buna sunt un admirator al acestor poeziii
    sunt in zodia gemeni la fel ca tn
    suntemun pic cam dezorientatidar imi dai si mie nr tau de telefon sau id-ul

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce imi vine in minte acuma ? am in fata imagine unei nopti de toamna superbe, pe un drum intre Botosani si casa. Era o noapte superba, si nimeni pe drum. Parca toata lumea era a mea. adia vantul usor. deodata pe cer, a aparut o stea superba. Era Luceafarul in mintea mea. Vad Carul Mare si Carul Mic. Ii spun sotului sa opreasca pentru cateva minute, dar steau parca ne indruma sa mergem inainte. Mi se derula in minte, intreaga viata, toate intamplarile si triste, dar mai mult fericite.... Ma vedeam in tren, cum mergeam la Pitesti pentru inceperea anului scolar, cum ma urca tatal meu si imi indindea suta albastra de lei, si imi spunea asta fara sa mai stie maicata. Apoi imi aminteam cum prima mea dragoste, platonica, imi scria 3 randuri, incare imi spunea sa ma obosesc si eu sa ii raspund la scrisori macar, ca sunt bine. Dar eu nu primisesem nicio scrisoare de la el. Cred ca postasul nu mi le-a adus, ca ai mei nu aveau de ce sa le opreasca.Lumina aceea ne-a insotit pana aproape de intrarea in oras, si deodata a disparut, iar eu am ramas cu gandurile mele si cu melodiile Angelei similea pe CD....In minte imi vin foarte multe, este o avalansa intreaga, ar trebui sa umplu toata pagina, si nu numai, a acestui site...asa ca te las, nu inainte de ati dori o seara cu un cer senin, pe care sa iti apara carul mare, carul mic si Luceafarul...Acum ma gandesc la Catalina mea, la Maritata mea....Oare de ce a trebuit sa....

    RăspundețiȘtergere

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!