Cu mana-mi blajina, tremuranda, vreau sa rup o floare, o petala de floare.Gandurile ma opresc.Eu ma impotrivesc.Nu pot.Cu picuri calzi de ploaie ce-mi bat in geamul fumuriu al casei, de unde nu privesc acum nici luna, nici cerul, de unde nu se vede acum, chipul meu curios, agitat. Sunt afara, singura, doa

Vorbesc prea mult, amestec idei, neterminand o fraza...si gandurile mele zabovesc aiurea, prin lume. Stau pe plapuma naturii verde, sub ochii albastrii ai ei, care ma dojenesc ca nu am fost cuminte, lasandu-le in lume, in efemerul timp. Inima-mi plange, sufletul ma cheama, la odihna. Gandurile, doar ele, ma-teleg! Ne ratacim, eu cu ele, prin lumea toata, zabovim, pierdem din timp, degeaba. Ca o albina care zboara dupa polen, eu caut disperata, liniste. Fug de mine, de tot ce ma-nconjoara, cu tot cu ganduri, doar cu ele!
O data cu plecarea verii, natura m-a parsit, eu am cautat-o, dar ea s-a ascuns. Gandurile-mi sunt alaturi , fug cu ele, vin cu mine. Ploaia de lacrimi anunta inceputul unei mari tristeti, care vine , sau pleaca. Gandurile-mi zboara, departe, cu aripi de inger, ma prasesc si ele. Stau singura in rasarit de luna, sau apus...
esti foarte buna dece nu incerci sale tiparesti,intr-o revista personala
RăspundețiȘtergereimi place ff mult:X
RăspundețiȘtergereai zis intr-ul com la mine ca nu ma cunosti...ma cunosti :P...sunt in clasa cu tine :P
anonim: imi ajunge momentan blogul, poate mai incolo....
RăspundețiȘtergereashley: multumesc muuult :)
:)):)):))ma gandeam ca o sa reactionezi asa :P sunt Ioana :P :))
RăspundețiȘtergereai o figura de stil pe care multi nu o inteleg,dar odata intrat,in lectura ta greu mai poti iesi,te iubesc
RăspundețiȘtergere