Scrisoare pentru Mos Craciun

Fulgii de nea se cearta care sa cada primul pe pamant. Lacom, soarele tine caldura numai pentru el. Pasari nu sunt, nici fluturi, nici caldura, doar fulgi de nea.
Admirand cearta din natura, gandurile nu-mi dau pace, vor sa scrie, si ele, o scrisoare pentru Mos Craciun. Le las, le rog apoi le implor sa inceteze, nu am stilou, cerneala si nici idei. Ele, isi continua , linistite, discutia despre scrisoare, evadand din creier, parcurgand, apoi, drumul pana la mana, ordonandu-i sa inceapa sa scrie, Mana se supune, luand stiloul, care cu greu l-au gasit ochii, si a inceput sa scrie:
"Draga Mos Craciun,
consideri, tu oare, ca anul acesta am fost destul de cuminti, noi, gandurile Anilei? Iti este cu putinta sa ne ierti indrazneala, cand te imploram sa citesti o scrisoare din partea noastra, fara timbru, plic sau adresa?
Daca da, daca-ti este cu putinta, atunci fa-ne si pe noi mari, sa fim ganduri mari, dar nu ingrozitor de mari, doar asa, cat sa ajungem la capul Statuii Libertatii, sa o atingem, sa o intelegem si sa putem realiza una mai mare, mai inalta, mai frumoasa. Mosule, in fiecare an, noi ti-am lasat prajituri sub bradul impodibit, noi ti le-am lasat, si tot noi ne-am bucurat de cadourile ei, iar acum, ne dorim sa crestem si noi, cand strangem bradul, sa realizam ca mai e ceva, ca mai e cresterea noastra uimitoare, furata din basme.
Mai vrem, daca ne este permisa indrezneala, sa ne dai si frumusete, sa fim ganduri mari si frumoase, caci noi am impodobit mereu bradul cu mult gust si drag, si noi ne-am bucurat de frumusetea cadourilor, iar anul acesta vrem, cand strangem bradul, sa realizam ca mai e ceva sub brad, ca mai e frumusetea noastra, dar totusi, sa nu fim ingrozitor de frumoase, doar cat sa intelegem arta cu care este pictata Gioconda, si sa putem picta si noi, mai mult si mai frumos. Te rugam, Mosule, mult de tot, sa ne aduci ce te-am rugat, ca ti-om lasa doua prajituri, mai gustoase, mai mari si mai frumoase ca anul trecut. Te rugam Mosule!
Cu drag, gandurile Anilei ..."

Mana, supusa in continuare, a trimis scrisoarea niciunde, a pus timbru deloc si a impachetat, frumos, in plicul care nu era, apoi, s-a dus inferioara, ca sclava Izaura, la posta de nicaieri sa trimita gandurile mele.