Astazi, m-am hotarat sa vorbesc cu tine.Doar cu tine!Sa uitam de tot ce a fost, ca asa-i in viata, un insipid,incolor si incontestabil amanunt nesemnificatf, cu imagini efervescente, curgatoare ca Mediterana... Stii cine sunt eu??Stii?Acum, tu ma cunosti atat de bine, imi stii gandurile pe care eu nu le-am stiut pana acum, imi intri in intimitate si iesi cu fruntea sus, inseamna ca esti special...vorbesc acum, doar cu tine!Asa e in viata...mai stii cand voiam neaparat sa ajung la norul meu?Mai stii tot ce ti-am spus? Eu nu...nu-mi pasa, astazi, totul s-a schimbat, fiindca intreaga mea viata este un jurnal...sa-ti spun un secret: acolo, in jurnal, mereu scriu cu o alta culoare, poate candva, vei intelege de ce.Si viata mea, are un scop, un ideal si mai multe vise.Ea se compune din universul enigmatic si soarele, pe care il iubesc!! Si-atat! Amintirile, sunt facute sa se uite, sa treca! Intotdeuna, pe unde am trecut, am lasat neghina, sa mai ramana ceva in urma mea, dar acum, astzi, mi-am trimis sufletul sa arunce neghina la pasari, in neant. Tu, sa nu mai intelegi gresit. Nu vreau sa uit de amintiri..vreau dor sa le risipesc in spatiu, ca nu se stie, daca va mai trebui vreodata sa le adun din nou.Si cum spuneam, astazi voi vorbi numai cu tine! - Te-ai trezit bine? Ai mancat? Ti-ai baut ceaiul cat mai era cald? Ti-ai facut temele corect, caci eu nu mai am timp sa ti le verific...am auzit, din guri rele, ca intr-o seara ai omis sa asculti cum rad stelele...cum ai indraznit? Nu te-am invatat eu bine?Ah, dar iarta-ma, numai eu sunt de vina, am pomenit de amintiri, am auzit atunci, demult, ieri.....Ai grija, ca pe noptiera ta e pusa o scrisoare...sa nu omiti sa o citesti. Sa-mi spui si mie, ce ti-am scris, caci nevoind sa ma reintorc la amintiri, am uitat! Sa-mi spui si mie ce te-am rugat, ca sa-ti spun apoi ca nu mai e valabil. Daca ti-e dor de mine, sau vrei sa facem cunostinta, te astept...
Vai,mi-era atat de dor sa ma hranesc cu tine,sa te mananc bucata cu bucata,sa te savurez cuvant de cuvant...
RăspundețiȘtergereMi-era dor sa te sorb,Gabico!!
Vai, Lorelei...multumesc enorm pentru dorul care a mai incaput in inima ta...si eu te gust mereu, cand ma grabesc, si esti atat de dulce, iar alteori, cand am timp,te mananc si eu ,si ai un gust de cirese, ciresele alea pe care le-ai varsat in gara, Lorelei...
RăspundețiȘtergereaproape ca uitasem stilul tau minunat.pupici
RăspundețiȘtergerebuna :)
RăspundețiȘtergereversurile acelea nu imi apartin.
Iti doresc sa scri la fel de frumos ca si pana acum , iar poate dupa ani si ani voi primi o scrisoare de la tine in care voi cunoaste aurile indote sau un pic starcite pe care le faceai odata.
RăspundețiȘtergeremultumesc. pacat ca sentimentele frumoase au fost ranite... si sunt...si vor ramane.
RăspundețiȘtergerereferior la textul tau... de ce il mai astepti?
nu e vorba, de o persona, Sa stii, Cine sunt eu, e vorba despre amintirile care trebuiesc risipte in spatiu...nu exista nicio persoana caruia sa-i fi adresat textul...si ameli, esti o draguta
RăspundețiȘtergereScrii superb ,felicitari,imi place fosrte mult ,esti siropoasa,ca o prajitura dulce,ma bucur ca te am descoperit.
RăspundețiȘtergere