Astazi am facut schimb de priviri cu fericirea

Astazi, am facut schimb de priviri cu o nestatornica si molipsitoare fericire. Afara ploua, iar eu, stateam ascunsa-n casa, sub acoperisul ud, rece...un zambet trist, a luptat din greu sa-mi domine chipul luminat de Soare.Nu se putea, deoarece fericirea avea o aura astazi. Coincidea cu o ploaie nebuna, dar nu conta, atunci cand o simt, isvoraste din cel mai intunecat coltisor al inimii si face kilometrii de acolo, sa-mi ajunga pana in ochi, in sclipirile sprintene din ei.Si e de neoprit; alearga si se joaca pe chipul meu, nedandu-i pace, macar o clipa.Cum ar fi putut izbuti zambetul trist, sa apara? Prin farmece, vrajitorii? Si totusi, nu a ajuns nici acum..sta ascuns intr-un ungher departe, departe de mine se de fericirea mea.Motivul a zburat in cer, pe aripa ingerului, ce a plecat de cu seara, inapoi in oceanul de albastru, cufundat in scantei de intuneric.
Sa revenim la fericire...ce este ea? O stare de spirit, care incolteste oricand si se usuca oricum...cat de usor, asa de repede, sau greu...e intocmai o enigma din infinitul care nu sunt dezlegate pe Pamant. De ce incolteste fericirea, cand nu trebuie? Cine-i pune apa, atunci cand sunt trista?Si niciodata nu a dat de inteles, ca apare atunci cand trebuie sau e nevoie...nu-i pasa ei, daca afara e innorat, sau ploua.Ea vrea sa vina, si vine!
Atunci cand o simt, cum mi se revarsa in tot trupul, am nevoie de o melancolie acuta, ca sa simt contrastul puternic intre eu si mine...
Asa se face primavara, in sufletu-mi, chiar daca afara ploua, cu picuri triste si nestapanite.Asa se lumineaza intregul suflet, precum Raiul...asa si cea mai mica indoiala, devine muzica de inger.
Si cum spuneam, astazi am facut schimb de priviri cu fericirea!