joi, 18 martie 2010

Zambet ironic.....timp fara baricade!







Un birjar , cu trasura albastra, ca cerul de albastra, s-a oprit in fata portii mele...mi s-a parut intai, ca il cunosc....mi s-a parut!! Avea mantie la fel de albastra precum trasura; palarie purpurie; pantofi de lac; un baston cerat, in mana; pantaloni, lungi, de stofa, negrii; caninul din stanga de aur;unghia de la aratator, data cu lac; buze vinete, de frig; ochii mici, de aceea nu le-am putut descoperi nu culoarea; sparancele dese, blonde,unite; barbia alungita, specifica personajelor negative din carti; o camasa aramie, cu nasturi cojiti, pe sub mantie;un ceas de piele veche, la mana (mi s-a parut ca secundaru-l nu-i mergea) ;si mai avea ceva....in mana stanga, tinea un ursulet de plus maron. Un om normal, nici contemporan, dar nici de epoca, intre varste, cu un dinte de aur si unghia aratatorului data cu lac, sa aiba un urs de plus, in mana....
Mi-au dat, efectiv, lacrimile!! Plangeam?! Asta numai stiu...probabil ca birjarul a crezut ca am cascat, caci abia iesisem din casa.Si....m-a strigat pe nume. Deci la mine venise!I-am raspuns simplu, cu un "da" categoric, asa mi-a venit, sau a fost impulsul de a raspunde, cand cineva te striga....oricum, am zis"da".Mi s-a parut ca a zambit ironic, apoi a plecat....de-atunci nu l-am mai vazut....el imi stia numele...eu ii stiam surasul ironic. Atat?! Ajungea...oricum, imaginea lui, imi vine in minte, asociata cu a ursuletului, el mi-a trezit tot interesul...au plecat amandoi, si nu s-au mai intors!!
De-atunci a trecut un an....un an, sau doar o ora? Oricum, de-atunci, nimic nou...pana astazi, la rasarit. Am iesit ca de obicei, sa vad cum apune luna...cum rasare soarele, si am vazut, in fata portii, in acelasi unghi, cu birjarul,un caine batran, foarte batran.Avea blana aproape neagra, cu fire albe, tot mai dese, de la timp; ii atarnau de la picioare si urechi, putina blana; avea ochii lasati, mici, aproape inchisi; urechi lungi; ungii tocite; mustati parlite; iar la jumatatea spatelui, avea o rana, vanata, si fara blana; n-avea zgarda... si mai avea ceva...un ursulet de plus maron, in gura , in loc de os.Era tot el! Era .... altadata, in mana unui birjar destul de cochet...acum este...in gura salivanda a unui caine jigarat. Cainele, in loc sa ma strige pe nume, iar eu sa-i raspund categoric"da", mi-a suras, doar, ironic, si a plecat....si dus a fost!
Apoi, am vazut ursuletul in toate noptile cu vise....in toate clipele libere....in toate orele de desen, civica, istorie sau geografie...in toate cladirile, in toate gunoaiele, in toate diamantele...peste tot!!
L-am intalnit apoi, "raspoimaine", singur, la poarta. Nu imbatranise, poate ca de aia secundarul birjarului nu mergea si cainele nu avea zgarda....am intins bratul sa-l iau,si brusc, ursuletul mi-a zambit ironic. Am restras mana, si un vant puternic s-a ivit. L-a luat, probabil, si pe el.De-as fi avut curajul! Daca nu mi-as fi retras mana!!
De-atunci, la fiecare furtuna, stau in centrul pamantului. Poate uraganul ma va duce la urs. Poate uraganul imi va aduce ursul...

14 comentarii:

  1. Ce birjar...ce trasura...
    N-as merge cu el,mi-ar fi frica,Gabico,e sunt asa firava....Hai sa mergem amandoua pe aripile mele,caci tu nai...Ne vedem in zori,pe scara blocului!!
    PS:soarele meu e in dormitor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Rms....cum sa nu se intoarca? Cum "poate"? Nu a venit de atetea ori? Oricum, "tradus", acel urs reprezinta sufletul meu:D
    Lorelei, nu ti-ar fi facut nimic...atat timp cat tine un ursulet din plus maron in mana, ce ti-ar putea face?
    Si, eu nu am aripi, la ce-mi trebuie? Cand vreau sa fiu sus, ma ia soarele, doar il strig...nu-s o raza de a lui?

    RăspundețiȘtergere
  3. n-ai*....
    Si,Gabico,am uitat ca si tu poti zbura...
    Ca doar de aceea cand sunt in preajma ta lumina e in geamul meu si in paharul meu cu apa.E-n ochii mei...

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate vă întâlniţi la mijlocul drumului...

    RăspundețiȘtergere
  5. Păi dacă te privea ironic până şi ursul, de ce să-l vrei? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoasa povestioara, tare interesante situatiile si starile prin care trec personajele.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cosmetica Metropolitan.......
    Korova, zambetul ironic e de fapt, simbolul infantilitatii si al nepasarii...
    Darias, multumesc:-*
    Denisia, se prea poate...

    RăspundețiȘtergere
  8. mna cu asta nu sunt de acord :)
    ironia nu e semn de nepăsare şi în nici un caz de infantilitate....bășcălia poate fi semn de infantilitate, ironia implică mult mai multe chestii

    RăspundețiȘtergere
  9. Korova, te inteleg perfect, si eu as gandi asa, ca cititor. Insa, ca scriitor, mi-am imaginat zambetul ironic altfel...ironie fata de trecerea timpului si zambetul doar, al copilariei....

    RăspundețiȘtergere
  10. Tu ma faci sa zambesc mereu, chiar si asa cu simpla ta prezenta...

    RăspundețiȘtergere

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!