joi, 2 septembrie 2010

Ne-am jucat vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea

-ADIO! mi-a spus inainte sa plece.-Doar nu pleci?!
-Considera doar ca ratacesc prin alte parti...
-Abia ai venit!Abia ma obisnuisem cu ideea ca esti din nou langa mine!
-Mi-a trecut timpul.
-Te urasc...
-Dar nu vreau sa fie asa despartirea...plec doar putin...-Pleaca!
-Acum nu vrei sa mai ma vezi?-As vrea...daca-as avea pe cine!
-Nu pot pleca asa...
-Macar de ti-ar pasa!-Da-mi pasa! Asta-i legea firii....n-am puterea de a o schimba.
-De parca ai fi incercat vreodata sa stai mai mult.-Dar ma intorc!
-Cand nu voi mai avea nevoie de tine?
-Cand toti ceilalti vor avea!-Aa...toti ceilalti....-Nu mai am timp....e miezul noptii acum....Plec!
-De parca-mi pasa....
-Te rog, uita.....
-Bine. O sa te uit!
-Nu...nu pe mine...uita ca sunt plecata!
-Nu-s tu....chiar am crezut ca-mi esti indispensabila!
-E timpul....
- Mai sunt 11 secunde.
Si...sincer, credeam ca de data asta vei ramane pe veci....
-Nu fii naiva....stii ca nu se poate. Oricat as vrea.
-Ai vrea?.....1.....0 !!!
Intotdeauna voi avea nevoie de tine.....



Ultima oprire...direct in ea. In esenta venirii ei.Am spart valurile cu trupul meu. Sau ele s-au spart de mine. Ne-am jucat de-a vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea. Si baba oarba...cand direct in ochi cate o raza de soare simteam. Eu niciodata nu-i nimeream ochiul. Dimineata, imi frigeam intai talpile pe nisipul fierbinte .De acolo ii vedeam valurile cum incercau sa vina tot la tarm, sa ma ude. Le ajutam si ma spargeam in ele. Si asa pana seara ne jucam.
In ultima seara am plans amandoua. Am lesinat de dorul ei cand m-am intors cu spatele sa plec. Si iar m-am dus la ea.Cateva valuri am spart din nou. Ne-am mai jucat prinsea. Dar nu mai avea nimic acelsi farmec.Si iar am plans. Am imbratisat-o larg si am plecat cu trupul, de acolo. Doar sufletul i l-am lasat,sa-l aibe amintire.
Si acum, cred ca-si trimite disperata valurile la mal, sa ma caute.Nu voi mai fi eu, sa le saprg. Le va sparge malul.

-Vara! De unde oi fii, tu vezi in ce hal ma-i adus! Ti-e nu-ti pasa de mine, dar nici valurile odata, nu m-ai mai lasat sa le sparg!

3 comentarii:

  1. Frumos scrii copila.
    Nu ma mira.. esti semn de aer si accezi la nouri :)
    Nu stiu cum ai aflat de blogul meu dar iti multumesc pentru vizita si te mai poftesc si la alte lecturari :)

    Namaste

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc pentru comment.
    Imi pare bine ca am aflat de blogul tau... E foarte frumos ce faci tu aici.
    Desi nu e prea mare diferenta de varsta intre noi, pot sa spun ca cititnd postarile tale, mi-am adus aminte de felul meu de a fi la 13 ani, dar mai ales mi-am adus aminte cat de frumos poate sa gandeasca un copil. Atata liniste si puritate...incat te face sa uiti ca exista necazuri pe lumea asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ti-ai facut mila si ai ajuns iar in fata aripilor mele?

    RăspundețiȘtergere

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!