O caut inca din copilarie

O caut in dementa, o caut de atunci, si tot o caut, ca pe o carte veche cu povesti moderne, ca pe o papusa rupta, dar abia fabricata, o caut cu dementa, cu toti nervii, neuronii si cu fiecare vena de sange, o caut peste tot, cu tot, inca de atunci, din copilarie! Unde e? Ne jucam, involuntar sau poate planuit, de-a vati ascunselea, ne jucam baba orba, la fel ca atunci, ca-n copilarie....Dar n-o gasesc si parca, Pamnatul se crapa in doua ca la un seism, ca la sfarsit de veac, de lume....Unde o fi? De ce nu o gasesc, desi o caut, de atata timp? Eu, am crescut ingrozitor de mare, si totusi n-am gasit o! Oare o fi plecat din tara, din continent, din univers? Si plang de doru-i, unde e? Daca o vedeti, sa m-anuntati, sa-mi trimiteti o soapta de raspuns, o pulbere sihastra de indiciu...o miscare lina a frunzei de artar, cand bate vantul, sau e furtuna, sau vartej! Va rog indata sa m-anuntati, fulgerator , ca intr-o noapte de vara, nelinistita.... si inima mea, bate neputincioasa in fata pierderii ei....o cheama "pace" si legenda spune ca a ucis, acum piere in infinitul albastru, in zarile neconturate, in soarele fara cusur, se pierde-n aer, in atmosfera! Si pentru ce....pentru ea insasi, unde e, unde e pacea mea, cea mai buna prietena de mica, dar a fugit, inainte sa rasune ca un mare cantec in sufletul meu, unde e ea, cea pe care o caut demential de mult, de foarte mult timp....o clipa, pentru ea, e un an, si pentru ea anul e o clipa, totul e neinteles, si totusi, o inteleg perfect, o-ntelegeam! Unde e pacea, daca o gasiti, ma anuntati, trimiteti o sopata inteleasa, nespusa in cuvinte, pe o randunica sau pe-o adiere de vant toamna, cand frunzele se cearta pe locul din pom! Pacea, nu canta caVara, la harfa, ea canta la vioara, canta lin, cu note repetate, pana la infinit, daca o auziti cumva, sa ma-anuntati pe mine, si sa mai stiti ca ea, picteaza, picteaza minunat, cu acurele amestecate si pensule subtiri, picteaza totul si nimic, tot ce e gol, ea a pictat, daca-i gasiti cumva vreo pictura, sa m-anuntati, pe mine.Si doar ea albeste steaguri, daca gasiti vreunul, sa mi-l dati! Unde e pacea, o caut de atata timp, s-a ascuns sub un drapel alb, sub Statuia Libertatii, sub un glob de geografie, unde e? Am rugat lucrurile sa m-anunte daca o gasesc, si albinele le-am rugat, daca cumva-n vreo floare simt un miros imbietor de liniste, sa stie ca ea e, si sa m-anunte tot pe mine....si cerul l-am rugat, daca adaposteste vreo nimica toata, ceva nevazut, nespus, invizibil si nestiut, sa mi-o dea mie, ca e ea, pacea. La fel ca si pe soare, daca orbeste aerul cu lumina sa, acolo e ea, sa mi-o dea mie, si asa, mai oarba....macar stiu ca e ea, si ca va fi a mea, nu va mai sti sa fuga de mine, nu va mai vedea....dar nu m-au anuntat nici ei, nici voi, si eu nu stiu ce sa ma fac, unde sa o caut, cum sa fac, cui sa-i mai cer ajutorul. Pacea se cheama , nu va face nimic, trebuie doar sa- mi spuneti mie. O caut inca din copilarie, o caut cu aceeasi evlavie ca atunci, la inceput, dar speranta e tot mica, tot mai mica, si tot scade, saracuta, unde e pacea? Daca o gasiti sau auzititi sa m-anuntati, va rog! e urgent, caci voi creste mult prea mare ca sa-mi mai pese vreodata de ea, si se va pirde-n cosmosul acesta mare, si va pieri de pe Pamant. Va rog sa m-ajutati, e graba mare, si de-o vedeti sau auziti si nu ma anuntati, legenda va pierii uitari, si totul va fi trist, lipsit de ea, adica de nimic, si totusi, de esenta sa.