Fara ea, ma sufoc.....

Atatea seri,dimineti si dupa-amieze, gandurilor, cand am discutat cu voi....v-am spus ca ma emotioneaza Craciunul, ca am pierdut pacea, cat ador curcubeul.....toate acestea vi le-am spus, gandurilor, iar voi, mi-ati raspuns, si va multumesc. In semn de multumire va mai spun ceva...un mare secret, un urias secret! Cum sa incep....sa nu mai afle nimeni....stii, m-am indragostit! M-am indragostit aprig, cu sufletul, cu mintea si cu voi, gandurilor! Simt asa, ca fara ea, ma sufoc...m-am indragostit nebuneste de... lumina! Intai, am fost prietene, foarte bune,ne ascundeam una in alta, una dupa alata.Apoi ceva mai mult,un echilibru...eu aveam nevoie de ea, si dimineata si noaptea, oricand, si in somn, sa am vise pline de lumina, sa plang, sa rad, sa ma bucur, sa ma intristez numai pe luimina. Ea ma voia aproapre, intocmai cum vrea luna sa aiba luceafarul aproape...asa visa si ea, sa ma duc undeva langa ea,in Universul acesta mare, in spatiu ,pe langa planete sau sa vina ea la mine, sa ne jucam printre culori si raze de soare, prin iarba verde, tanara, de iunie..... Eram un echilibru, apoi, mult mai mult, daca se putea mai mult, am fost noi doua si atat. Stateam pana tarziu, in miez de noapte, departe, cu ea, cu lumina de luna. Si doar ei ii spuneam secretele noaste, gandurilor, doar ei ii spuneam cele nespuse voua, si cele spuse si cele ce sunt, vor fi sau au fost vreodata spuse. Ea, imi spunea totul.Cum lumineaza mereu, cum ma cauta disperata prin multimea de "muritori", cum o mustraza constiinta daca ma uita. Odata, stiti ca m-a uitat? Era nopate, dormeam. Toata noaptea nu am vazut niciun vis, fiindca nu a fost ea. Era ratacita prin padurea de arborii rari , dar totusi, constiinta a mustrat-o.Tocmai eu?
I-am povestit si ei, de voi. Spunea, ca va cunoaste, ca uneori va aude, gandurilor, alteori va lumineaza ascunzisul rece, numit "creier". Hmmmm....misterioasa lumina! Si stii? am invatat la fizica, ceva de componentele ei.I-am spus:
"-Lumina, e adevarat?
-Si daca nu e?
- Dar e?
-Tu ce crezi?
-Ca....nu lumina! Nu mi-ai fi spus tu, daca era, pana acum?"
O cunosteam, ca pe voi....acum, insa, m-am indragostit de ea! Nu mai pot sta fara ea. Pe voi, aproape v-am uitat,dar intelegeti-ma, fara ea, ma sufoc! Nu mi s-a mai intamplat....am emotii clipa de clipa, de cate ori o simt aproape...mereu! Gandurilor, ma iertati? Eu o iubesc orice ar fi, sper sa treaca! Sper! Si daca nu? Gandurilor, va rog, sa ma ajutati,inainte sa fie prea tarziu....de fapt, este! Sunt depententa de ea. De dialogurile purtate, de jocurile jucate, de povestile uitate...mi-e dor, de ea! Desi e aici, cu mine, in mine, langa mine, imi este dor de ea. Nu inteleg! Nu inteleg nimic! Ceata....
Gandurilor, ma iertati? Va roaga Anilei, sa o iertati, ca e si ea indragostita!