Premiu

Am primit primul meu premiu....sunt emotionata, gandurilor, nu am vorbit cu voi in zadar! Primul meu premiu, atatea emotii, bucurii, zambete.....chiar asa, gandurilor, voi ce ziceti, va place? Eu il ador, intocmai ca pe curcubeu, ma sufoc fara el ca fara lumina si-mi lipseste ca pacea...el e tot ce am, si voi! Ii multumesc mult lui Lorelei ca mi-a oferit acst premiu, ca ii place ceea ce scriu eu aici, ca nu scriu in zadar, ii multumesc mult...."Multumesc,Lorelei!"

. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care ne explica ce este cu premiul;

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List...

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

De la mine,premiul merge mai departe catre:
Antonela
Corinutza
Monica Olteanu
Adniana
Delia
[ Fiecare va cunoasteti numele,:) ]

Fara ea, ma sufoc.....

Atatea seri,dimineti si dupa-amieze, gandurilor, cand am discutat cu voi....v-am spus ca ma emotioneaza Craciunul, ca am pierdut pacea, cat ador curcubeul.....toate acestea vi le-am spus, gandurilor, iar voi, mi-ati raspuns, si va multumesc. In semn de multumire va mai spun ceva...un mare secret, un urias secret! Cum sa incep....sa nu mai afle nimeni....stii, m-am indragostit! M-am indragostit aprig, cu sufletul, cu mintea si cu voi, gandurilor! Simt asa, ca fara ea, ma sufoc...m-am indragostit nebuneste de... lumina! Intai, am fost prietene, foarte bune,ne ascundeam una in alta, una dupa alata.Apoi ceva mai mult,un echilibru...eu aveam nevoie de ea, si dimineata si noaptea, oricand, si in somn, sa am vise pline de lumina, sa plang, sa rad, sa ma bucur, sa ma intristez numai pe luimina. Ea ma voia aproapre, intocmai cum vrea luna sa aiba luceafarul aproape...asa visa si ea, sa ma duc undeva langa ea,in Universul acesta mare, in spatiu ,pe langa planete sau sa vina ea la mine, sa ne jucam printre culori si raze de soare, prin iarba verde, tanara, de iunie..... Eram un echilibru, apoi, mult mai mult, daca se putea mai mult, am fost noi doua si atat. Stateam pana tarziu, in miez de noapte, departe, cu ea, cu lumina de luna. Si doar ei ii spuneam secretele noaste, gandurilor, doar ei ii spuneam cele nespuse voua, si cele spuse si cele ce sunt, vor fi sau au fost vreodata spuse. Ea, imi spunea totul.Cum lumineaza mereu, cum ma cauta disperata prin multimea de "muritori", cum o mustraza constiinta daca ma uita. Odata, stiti ca m-a uitat? Era nopate, dormeam. Toata noaptea nu am vazut niciun vis, fiindca nu a fost ea. Era ratacita prin padurea de arborii rari , dar totusi, constiinta a mustrat-o.Tocmai eu?
I-am povestit si ei, de voi. Spunea, ca va cunoaste, ca uneori va aude, gandurilor, alteori va lumineaza ascunzisul rece, numit "creier". Hmmmm....misterioasa lumina! Si stii? am invatat la fizica, ceva de componentele ei.I-am spus:
"-Lumina, e adevarat?
-Si daca nu e?
- Dar e?
-Tu ce crezi?
-Ca....nu lumina! Nu mi-ai fi spus tu, daca era, pana acum?"
O cunosteam, ca pe voi....acum, insa, m-am indragostit de ea! Nu mai pot sta fara ea. Pe voi, aproape v-am uitat,dar intelegeti-ma, fara ea, ma sufoc! Nu mi s-a mai intamplat....am emotii clipa de clipa, de cate ori o simt aproape...mereu! Gandurilor, ma iertati? Eu o iubesc orice ar fi, sper sa treaca! Sper! Si daca nu? Gandurilor, va rog, sa ma ajutati,inainte sa fie prea tarziu....de fapt, este! Sunt depententa de ea. De dialogurile purtate, de jocurile jucate, de povestile uitate...mi-e dor, de ea! Desi e aici, cu mine, in mine, langa mine, imi este dor de ea. Nu inteleg! Nu inteleg nimic! Ceata....
Gandurilor, ma iertati? Va roaga Anilei, sa o iertati, ca e si ea indragostita!

O caut inca din copilarie

O caut in dementa, o caut de atunci, si tot o caut, ca pe o carte veche cu povesti moderne, ca pe o papusa rupta, dar abia fabricata, o caut cu dementa, cu toti nervii, neuronii si cu fiecare vena de sange, o caut peste tot, cu tot, inca de atunci, din copilarie! Unde e? Ne jucam, involuntar sau poate planuit, de-a vati ascunselea, ne jucam baba orba, la fel ca atunci, ca-n copilarie....Dar n-o gasesc si parca, Pamnatul se crapa in doua ca la un seism, ca la sfarsit de veac, de lume....Unde o fi? De ce nu o gasesc, desi o caut, de atata timp? Eu, am crescut ingrozitor de mare, si totusi n-am gasit o! Oare o fi plecat din tara, din continent, din univers? Si plang de doru-i, unde e? Daca o vedeti, sa m-anuntati, sa-mi trimiteti o soapta de raspuns, o pulbere sihastra de indiciu...o miscare lina a frunzei de artar, cand bate vantul, sau e furtuna, sau vartej! Va rog indata sa m-anuntati, fulgerator , ca intr-o noapte de vara, nelinistita.... si inima mea, bate neputincioasa in fata pierderii ei....o cheama "pace" si legenda spune ca a ucis, acum piere in infinitul albastru, in zarile neconturate, in soarele fara cusur, se pierde-n aer, in atmosfera! Si pentru ce....pentru ea insasi, unde e, unde e pacea mea, cea mai buna prietena de mica, dar a fugit, inainte sa rasune ca un mare cantec in sufletul meu, unde e ea, cea pe care o caut demential de mult, de foarte mult timp....o clipa, pentru ea, e un an, si pentru ea anul e o clipa, totul e neinteles, si totusi, o inteleg perfect, o-ntelegeam! Unde e pacea, daca o gasiti, ma anuntati, trimiteti o sopata inteleasa, nespusa in cuvinte, pe o randunica sau pe-o adiere de vant toamna, cand frunzele se cearta pe locul din pom! Pacea, nu canta caVara, la harfa, ea canta la vioara, canta lin, cu note repetate, pana la infinit, daca o auziti cumva, sa ma-anuntati pe mine, si sa mai stiti ca ea, picteaza, picteaza minunat, cu acurele amestecate si pensule subtiri, picteaza totul si nimic, tot ce e gol, ea a pictat, daca-i gasiti cumva vreo pictura, sa m-anuntati, pe mine.Si doar ea albeste steaguri, daca gasiti vreunul, sa mi-l dati! Unde e pacea, o caut de atata timp, s-a ascuns sub un drapel alb, sub Statuia Libertatii, sub un glob de geografie, unde e? Am rugat lucrurile sa m-anunte daca o gasesc, si albinele le-am rugat, daca cumva-n vreo floare simt un miros imbietor de liniste, sa stie ca ea e, si sa m-anunte tot pe mine....si cerul l-am rugat, daca adaposteste vreo nimica toata, ceva nevazut, nespus, invizibil si nestiut, sa mi-o dea mie, ca e ea, pacea. La fel ca si pe soare, daca orbeste aerul cu lumina sa, acolo e ea, sa mi-o dea mie, si asa, mai oarba....macar stiu ca e ea, si ca va fi a mea, nu va mai sti sa fuga de mine, nu va mai vedea....dar nu m-au anuntat nici ei, nici voi, si eu nu stiu ce sa ma fac, unde sa o caut, cum sa fac, cui sa-i mai cer ajutorul. Pacea se cheama , nu va face nimic, trebuie doar sa- mi spuneti mie. O caut inca din copilarie, o caut cu aceeasi evlavie ca atunci, la inceput, dar speranta e tot mica, tot mai mica, si tot scade, saracuta, unde e pacea? Daca o gasiti sau auzititi sa m-anuntati, va rog! e urgent, caci voi creste mult prea mare ca sa-mi mai pese vreodata de ea, si se va pirde-n cosmosul acesta mare, si va pieri de pe Pamant. Va rog sa m-ajutati, e graba mare, si de-o vedeti sau auziti si nu ma anuntati, legenda va pierii uitari, si totul va fi trist, lipsit de ea, adica de nimic, si totusi, de esenta sa.