marți, 25 septembrie 2012

Cânt o poezie


Îmi desenez cu un zâmbet chipul,
Mă pierd în orizontul mării,
Plâng odată cu cerul de foc stins.
Inima-mi bate,
Buzele-mi tremură a şoapte,
Dincolo de mine e lumea,
Dincolo de trupul meu, piraţii îşi luptă comorile,
Cavalerii îşi ascut săbiile,
Oceanul, pământul şi cerul se unesc în prviri mirate,
Păpuşile prind viaţă, dinozaurii renasc prin vreun basm.
Dincolo de ochii mei e o lume ce luptă, ce iubeşte,
Ce face minuni.
Dincolo de mine, totuşi,
Lumea moare.
Un cântec de pian, pe o poezie,
Şi-ţi spun că ai să dai un sens bun vieţii.
Zâmbeşte, drag, oricum timpul eşti chiar tu,
Fericirea eşti chiar tu,
Ceea ce-i trebuia lumii ăsteia înainte să te naşti,
Eşti chiar tu!
Eu...eu sunt cea ce am să zbor.
Acum am treabă:
Îmi desenez cu un zâmbet chipul.

8 comentarii:

  1. Minunat:x,mi-au placut foarte mult versurile...transmit multe sentimente!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Eu...eu sunt cea ce am să zbor.
    Acum am treabă:
    Îmi desenez cu un zâmbet chipul."
    Superb, asta ar trebui sa ne=o spunem noi toti, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos ar fi ca oricine sa se lase pictat cu un zambet, cu o sclipire de speranta in privire! Mmultumesc pentru aprecieri!

      Ștergere
  3. Foarte frumos si sensibil. Felicitari.

    RăspundețiȘtergere

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!