marți, 4 septembrie 2012

De azi!



Momentele acelea, când cei care râd cu poftă par a fi veniţi din lumi străine de a nostră, când cei care înfruntă cu capul sus greutăţi inumane sunt mult mai puţin importanţi decât "vedetele" din plastic făcute la comandă, când să ai un Smartphone contează mai mult decât ceea ce gândeşti şi cum te exprimi, când a clacsona după fete pe stradă contează mai mult decât să le dai flori, când bârfa şi răutatea au devenit sporturi naţionale, când realizăm că trăim într-o societate murdară şi ne adaptăm în ea, în loc să o schimbăm. Momentele acelea când nu mai acceptăm să ni se vorbească despre credinţă şi toţi cei ce îl măresc pe Dumnezeu sunt catalogaţi fanatici, sunt umiliţi şi...sunt tot mai rari, când toţi cei iubitori de oameni sunt dezamăgiţi de către aceştia, sunt ironizaţi şi...sunt pe cale de dispariţie, când ne uităm în asfaltul încins în loc să contemplăm cerul, când ecranul telefonului e mult mai important decât verdele copacilor, decât imensitatea munţilor, decât coloritul perfect al unui fluture...
Avem probleme, multe...avem momente în care trebuie să realizăm toate problemele, să le analizăm ş-apoi să ne revină zâmbetul pe faţă. Să trecem pe lângă o brutărie şi să luăm o pâine caldă, aburindă, s-o împarţim cu prietenii apoi să plecăm unde ne-o lumina soarele calea. Să citim cărţi când ne săturăm de scandalurile fotbaliştilor cu monalisele lor, să avem viaţa noastră nu numai cea de pe facebook, să mai râdem, să mai vorbim în loc să trimitem feţe zâmbitoare şi să tastăm, să mirosim florile în loc de motorină, să iubim în loc să bârfim, să iertăm şi să ne comportăm aşa cum am vrea să se comporte ceilalţi cu noi, să avem încredere că noi putem schimba lumea, că noi vom reuşi dacă suntem împreună, că noi, cei care am găsit reţeta fericirii vrem să o împărtăşim cu toţi, dar nu numai pe facebook, că suntem toţi la fel, la fel de importanţi în faţa lui Dumnezeu, deci suntem cei mai importanţi, deci putem!
Haideţi să începem, dacă nu aţi făcut-o deja, să începem să trăim, şi nu să ne prefacem că trăim. Viaţa e un joc, să ne jucăm. Fericirea e la tot pasul, să călcăm cu atenţie! Eu am început deja, voi?

5 comentarii:

  1. Viata e un joc de nimic, dar macar are grafica buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă viaţa e un joc, atunci aş vrea să fie un joc de echipă! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Un indemn bun! Sper sa il citeasca cat mai multi!
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos articolul ! Felicitari si bafta cu site-ul.

    RăspundețiȘtergere

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!