Am invatat sa cant,
Mirosind liliachiul florilor,
Note foarte inalte,
Sau foarte joase.
Stiu,insa,doar cantece de leagan.
Seara, inainte ca fiinta sa-mi fie nefiinta
Geana peste geana, in absurditatea ei imaginara,
Imi cant incet, aproape de ureche.
Sa dansez, am invatat privind roua,
Dimineata, tremurand usor
La orice agitatie a vantului,
Clatinandu-se in varfurile firelor de iarba,
Nestiind: Sa cada? Sa nu cada?
Norii privind in agitatia lor pe cerul stapan,
Am invatat arta de a picta.
Intr-o continua miscare lenta,
Le simti vibratia din miscari.
Totu-i numai o culoare singura
Nunata-n alte milioane
De culori noi, nemaivazute, intense,
Ca trairile acelea, din timpul marilor iubiri.
Doar sa traiesc nu am putut invata
Nici mirosind liliachiul florilor,
Nici privind roua, tremurand usor,
Nici admirand neclaritatea norilor.
Viata se-nvata doar traind,
Trecand prin ea, si-ntelegand,
Ca viata se traieste.
cuvinte mari ai pus in aceste versuri si multe trairi prufunde:)
RăspundețiȘtergerePoate ca si cand fiinta ta devine nefiinta e un firesc.
RăspundețiȘtergereTotul e un firesc.
Tu esti un firesc.
Eu...as fi un firesc.Eu sunt nebuna.Eu sunt dusa!...nu fac misto, pe bune.
E minunat!
Fireasco! E firesc sa traim...pe lumea asta fireasca..
Foarte frumos:X
PS:Totul a devenit firesc, chiar daca nu era.
Ar trebuit ca sa inteleg ca viata se traieste,cu ingerii mei,firescul absolut,cu veri debordante.Frumos...
RăspundețiȘtergereStii ... orice adevărată frumusețe ne poartă sufletul spre Dumnezeu
RăspundețiȘtergeremultumesc tuturor
RăspundețiȘtergere...si, Lorelei, nu e totul chiar asa de ...firesc!