Cerurile de Sanziene

Este ceva....anormal in noaptea asta...se spune ca se deschid cerurile, pentru unii ca noi...pentru noi!
Si, partea cea mea interesanta, este ca nu se mai inchid deloc, pana la anul, pe vremea asta, cand se vor deschide iar...dar, sa nu crezi ca cerurile sunt deschise in permanenta! Din contra, e foarte grau sa prinzi exact momentul cand se deschid. Nu stiu sa explic prea bina sentimentul confuz pe care-l ai, atunci cand privesti deschiderea cerurilor....si nu, nu se mai inchid in mintea noastra, a celor care vedem, pana la anul, cand se deschid din nou....Sanziene?!
DEX: SÂNZIÁNĂ, sânziene, s.f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg) sâmziánă, sâmzâiánă s.f.] – Lat. sanctus dies Johannis.




***

"Pe nesimtite, deasupra lor, cerul isi domolise sclipirea. O stea rasarise din senin, stinghera, in crestetul padurii.
“S-ar putea intampla fel de fel de miracole”, continuase el fara s-o priveasca. “Dar trebuie sa te-nvete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi…”
“Imi pare rau ca nu te pot urmari”, vorbise ea tarziu. “Mi-ar fi placut sa te pot intelege…”
“Unii spun ca in noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile. Probabil ca se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca…”
“Nu inteleg nimic”, spuse ea. “Nu inteleg…”


Nimeni nu intelege nopatea aceasta....cu totii insa, ne-o imaginam cum vrem. Uneori, nici chiar ea nu ne intelege pe noi. Ce-i greu, in a privi in voie, cum cerul se deschiude, fix la miezul noptii?

Imi simt genele-aurite

Am asa o impresie puternica
Cum ca s-a pogorat o putere mirifica
Pe Pamant....
Ca si-a indreptat zambetul, privirea
Spre mine, si aratandu-si iubirea,
M-a fermecat....
De la nastere, am vaga impresie,
Ca-n inima mea, sentimentele , ca o infuzie,
M-au doborat...
Sau ca, mai probabil, un preafericit inger
Mi-a daruit un rimel cu sacadare de fulger,
Aurit...
Apoi, cred ca, din gresala,mi-am patat
Genele ,cu-acel aur fermecat,
Genele-mi aurite...
Si ingerii isi fac harpe din ele,
Si multe laolalta, parca-s niste nuiele
Din aur....
De-atunci, imi simt genele-aurite,
Sufletul si inima bantuite,
De aur....

9 luni aruncate....

Tresar. Parca o aud si-acum, inca o aud, cum tace, in eterna ei rapsodie de valuri....Este o mare mai altfel, dar tot o mare. Niste 9 luni aruncate, in gunoiul de langa ferestra casei tale....Langa un trandafir ofilit, pe care ti l-am dat acum 7 ani....
Imi arunc ultimele ganduri, langa guma lipita sub banca, inca umeda. Imi mai spal inca mana, de praf de creta. Imi controlez si ochii, sa nu cumva sa se adaposteasca in foaile celorlalti. Ma simt inca la un test. La o lucrare de control. E trei sferturi din media generala....
Mi-e frica sa ma gandesc la nota. O primesc peste 3 luni de asteptare nechinuitoare.Sa treaca cat mai greu...nu ma intereseaza nota de la examenul" de viata", din vacanta de vara! Nu!
E inutil sa mi caut copiutele. La materia" viata", singure copiute sunt armele albe...
Si a trecut de luni, ultimul hop....
Creionul, nu mi-l mai ascut in banca.Nici in penar.De 9 luni, tot asta fac...si ochii parca dau sa vada coridoarele lungi, mereu aglomerate. Si tricourile albe, semnate colorat, vesnice, la fiecare sfarsit de an, la clasele mari. La anul, e vremea noastra....
Si iarasi voi urca 2 etaje, sa ajung in clasa....si voi deschide iarasi nervoasa, geamul.Si voi inchide usa, mereu uitata deschisa...ca se face curent!
Vreau pace si liniste 3 luni....si Soare...n-o sa mai plang la teste cu ecuatii....n-o sa mai tremur la tabla... n-o sa mai imi scape creta din mana, la ultimul cuvant de la romana! NU! aceste 3 luni vor fi altfel. Si de n-ar fi examenul "de viata" as uita si emotiile, la scoala. Dar el e...pretutindeni!
Ma simt un inger, ce-si coboara genele peste trupuri firave, ale cetelor omenesti...7 cete. La anul 8.
Acum se varsa in Orange, in Nil....la anul, in Dunare.... s-a scurs clasa a7a, ca nisipul dintr-o clepsidra sparta, pe care am primit-o intr-a 5 a, de ziua mea. S-a imprastiat, mai degraba, cu tot cu amintiri...
Si mi-a mai ramas doar o amintire dintr-a 7a...clasa a 8a.

13- cu ghinion?!

13- cu ghinion?
Sa speram ca nu!
Hotarat nu!Un an intreg de ghinion nu mi-ar prinde prea bine.
La 22:22, pe 3 iunie , mi-am vazut visul cu ochii! Sa vad si eu, ce se intampla dincolo de burta mamei! Ce o fi? Chiar nu stiam. De 13 ani, se pare ca tot ma chinui sa aflu. E c-am greu...DE 13 ani ma tot chinui sa inteleg ce inseamna fericirea, chinul, suferinta, intelegerea, armonia...ma tot chinui sa inteleg cum a putut cineva sa creada vreodata ca "Inteleptul cedeaza". Mi se pare cel mai anormal lucru! Daca esti cu adevarat intelept, pai nu cedezi, lupti pentru opinia ta pana in panzele albe! Poate peste alti 13 ani voi intelege de ce un intelept cedeaza primul....
Poate ca peste alti 13 ani voi intelege si rostul vietii. Pana atunci o irosesc cu lucruri intr-adevar importante!
Mai conteaza ce se intampla peste alti 13 ani? Deocamdata nu! Mi se par mult prea indepartati, urmatorii 13. Desi vor trece...
SI TOTUSI, CEL MAI IMPORTANT LUCRU ASTAZI, ESTE FAPTUL CA E ZIUA MEA!


La sfarsit, trebuie sa adaug urgent ceva. De azi inainte am si eu varsta acceptata de blogger! In sfarsit!
PS:ptr cine nu stia, pana in 13 ani nu ai voie sa-ti faci blog....