Ce atacă violent spre seară cerul,
Şi-l inundă cu păsări de foc,
Ce-i ciugulesc albastrul şi îl cârpesc
Cu praf de lună înflăcărat.
Cameleoni roşii pe cerul de foc al soarelui apus,
Florile-ş convertesc spinii în picături de cenuşiu de nor
Ce plâng asupra lumii înserate sub nori catifelaţi de cenuşă.
Aerul se joacă în nuanţe albastre. Iarba suspină.
Sunt o ramă de tablou ce încadrează luna.

Wow, ce poezie!!!
RăspundețiȘtergereEsti poeta adevarata, aceasta poezie ar face cinste oricarui volum de poezii, oricarui poet...
Daca mai strangi vreo 20, 30 asa poti sa le si publici :)