duminică, 18 martie 2012

Lună de sticlă

Sunt o ploaie de trandafiri roşii,
Ce atacă violent spre seară cerul,
Şi-l inundă cu păsări de foc,
Ce-i ciugulesc albastrul şi îl cârpesc
Cu praf de lună înflăcărat.
Cameleoni roşii pe cerul de foc al soarelui apus,
Florile-ş convertesc spinii în picături de cenuşiu de nor
Ce plâng asupra lumii înserate sub nori catifelaţi de cenuşă.
Aerul se joacă în nuanţe albastre. Iarba suspină.
Sunt o ramă de tablou ce încadrează luna.

Un comentariu:

  1. Wow, ce poezie!!!
    Esti poeta adevarata, aceasta poezie ar face cinste oricarui volum de poezii, oricarui poet...
    Daca mai strangi vreo 20, 30 asa poti sa le si publici :)

    RăspundețiȘtergere

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!