miercuri, 11 ianuarie 2012

Fericirea Express

Eram încă de-o şchioapă.
Să fi avut vreo ensprezece.
Şi prinsesem între palme primul meu licurici.
De atunci, şi până să ajung să prind luna între palme
A fost o cale lungă şi grea.
Am muncit asidu, zi şi noapte,
Ca paznic ferovier.
Eu aveam sarcina să păzesc de câte ori vine trenul,
De câte ori vreau să mă sui în el şi pleacă fără mine,
De câte ori plec înainte să vină trenul,
De câte ori refuz să mă sui în el,
De câte ori e aglomerat sau liber,
De câte ori aş mai prinde locuri dacâ m-aş urca, de câte ori nu,
De câte ori opreşte-n dreptul meu,
De câte ori nu opreşte.
Şi, la sfârşit, trebuia să fac bilanţul cu toate câte-au fost.
Mai târziu am avansat.
M-am urcat în tren, ca îngrijitor de lumină.
Eu trebuia doar să verific dacă becurile erau stinse ziua,
Iar noaptea cât luminau de puternic, în funcţie de lună şi de stele.
La următoarea staţie, m-am dat jos din tren.
Am părăsit Gara şi am luat-o la fugă.
Nu ştiam unde, nu ştiam de ce.
Ştiam doar că de atâta mers cu trenul mi se face rău.
Şi de-atâta aşteptat în gară mi-era frig.

Când m-am întors, după gura mea de aer proaspăt,
Gara aceea se închisese.
Pe un stâlp,afişul:
" "Gara căutarea" s-a închis.
Vă recomandăm "Gara viaţa" la nici trei paşi de aici"

Puţin neliniştită, am urmat aievea stâlpii.
Am ajuns în Gara Viaţa şi de-aici mi-am aştepatat în continuare trenul.
Şi am tot schimbat la trenuri:
Speranţa Expres, Nerăbdarea Expres, Dezamăgirea Expres,
Alinarea Expres, Evadarea Expres, ReExpres.
Până astăzi, când am găsit într-un final,
Vagonul de dormit al unui tren:
Fericirea Express
Şi, LA MULŢI MULŢI MULŢI ANI!!!

Un comentariu:

Spune ceea ce simti, intreaba-ma orice-ti vine in minte. Fii sincer/a, am nevoie de critici!