Mi-am brodat fericirea

Mi-am brodat,cu gene de inger, aripile bicolore. Un fir argintat le intrepatrunde profunzimea.Puf de nori si praf de stele. Pe margini. Rosu ca focul, am asezat in centru un rubin. Aceea zic ca-i inima. I-am pus si putin albastru, din cer, sa ma pierd nevazuta in zare.
Erau bicolore. Acum, le-am colorat, putin cate putin.Tuburi intregi de culori le-am contopit pe cele 2 aripi. La sfarsit, am asternut si putina cenusa, sa para vechi. Astfel,nu va mai trebui eu sa le invat sa zboare....

Leapsa verilor trecute....

Multumesc Lorelei....

Despre leapsa:
3 fraze pline de amintiri din vara asta...3 fraze pline de alte amintiri despre vara trecuta...Si-n final, o concluzie ....

Vara asta...
M-am jucat mult cu marea...am reusit in sfarsit sa inot bine, si o data cu asta, apa m-a pus la mari incercari in topogane imense...2 erau ca tunelul groazei, nu vedeai nimic in ele, nici macar nu-ti venea sa tipi , nevazand pe nimeni, cand te dadea peste cap, sau coborai in viteza de la cativa metri...frumos!
Am calcat pe zapada, cand afara erau 40 de grade, pe varful Fagarasului, in papuci de plaja.Tot atunci, am vazut neantul...eram imprejmuita de ceata, si nu se vedea absolut nimic!
Am calcat taramuri noi cu bicicleta...prin iulie.
Am jucat carti, si am batut. Am citit carti, si am plans...
Am facut castele din nisip, si am plans cand m-am dus a doua zi, si nu mai era...
Asa am dansat, cu vara, pana acum. Am obosit.

Vara trecuta:
Mi-am folosit toate culorile, pe foi albe.
Am invatat numele catorva stele.
Am ras, cu totii, la miezul noptii, cand ne-am jucat dea-vati-ascunselea...pe intuneric(bezna), cand eu nu ma puneam niciodata, ca ma ascundeam in cele mai intunecoase locuri, si pentru ca nu eram decat 2 fete...
M-am ascuns de cativa caini dupa strada , care erau sa ma muste, intre 2 ziduri infecte, la 3 metri de ei, cu mancarea in mana. N-aveam unde fugii daca m-ar fi vazut. Nu m-au vazut...Am iesit de acolo dupa ce am telefonat dupa ajutoare.
Am fost in fiecare seara, la paine, la o brutarie de aproape, cu vecinii...unul dintre ei, asteptand sa iasa painea din cuptor, a....facut pe el. Am jucat carti acolo, tot asteptand, pe capota unei masini.Am furat trandafiri de acolo, pana cand o vanzatoare am iesit si ne-a certat. A doua seara, am luat iar...
Si cu vara trecuta, am dansat mult, pana am obosit...sunt franta.

Le- dau, chiar daca au mai primit-o:
-Monicai Olteanu
- Tzzumbi
-Lorelei(multumesc din nou)
-Ameli
-Celestine
-Lifer
-Rms
-Doar gandurilor sale:)
-Denisei
Si tuturor celor care vor sa-si reaminteasca verile...

Am invatat...ca viata nu se-nvata

Am invatat sa cant,
Mirosind liliachiul florilor,
Note foarte inalte,
Sau foarte joase.
Stiu,insa,doar cantece de leagan.
Seara, inainte ca fiinta sa-mi fie nefiinta
Geana peste geana, in absurditatea ei imaginara,
Imi cant incet, aproape de ureche.
Sa dansez, am invatat privind roua,
Dimineata, tremurand usor
La orice agitatie a vantului,
Clatinandu-se in varfurile firelor de iarba,
Nestiind: Sa cada? Sa nu cada?
Norii privind in agitatia lor pe cerul stapan,
Am invatat arta de a picta.
Intr-o continua miscare lenta,
Le simti vibratia din miscari.
Totu-i numai o culoare singura
Nunata-n alte milioane
De culori noi, nemaivazute, intense,
Ca trairile acelea, din timpul marilor iubiri.
Doar sa traiesc nu am putut invata
Nici mirosind liliachiul florilor,
Nici privind roua, tremurand usor,
Nici admirand neclaritatea norilor.
Viata se-nvata doar traind,
Trecand prin ea, si-ntelegand,
Ca viata se traieste.

Ne-am jucat vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea

-ADIO! mi-a spus inainte sa plece.-Doar nu pleci?!
-Considera doar ca ratacesc prin alte parti...
-Abia ai venit!Abia ma obisnuisem cu ideea ca esti din nou langa mine!
-Mi-a trecut timpul.
-Te urasc...
-Dar nu vreau sa fie asa despartirea...plec doar putin...-Pleaca!
-Acum nu vrei sa mai ma vezi?-As vrea...daca-as avea pe cine!
-Nu pot pleca asa...
-Macar de ti-ar pasa!-Da-mi pasa! Asta-i legea firii....n-am puterea de a o schimba.
-De parca ai fi incercat vreodata sa stai mai mult.-Dar ma intorc!
-Cand nu voi mai avea nevoie de tine?
-Cand toti ceilalti vor avea!-Aa...toti ceilalti....-Nu mai am timp....e miezul noptii acum....Plec!
-De parca-mi pasa....
-Te rog, uita.....
-Bine. O sa te uit!
-Nu...nu pe mine...uita ca sunt plecata!
-Nu-s tu....chiar am crezut ca-mi esti indispensabila!
-E timpul....
- Mai sunt 11 secunde.
Si...sincer, credeam ca de data asta vei ramane pe veci....
-Nu fii naiva....stii ca nu se poate. Oricat as vrea.
-Ai vrea?.....1.....0 !!!
Intotdeauna voi avea nevoie de tine.....



Ultima oprire...direct in ea. In esenta venirii ei.Am spart valurile cu trupul meu. Sau ele s-au spart de mine. Ne-am jucat de-a vati-ascunselea, iar eu ma ascundeam in ea. Si baba oarba...cand direct in ochi cate o raza de soare simteam. Eu niciodata nu-i nimeream ochiul. Dimineata, imi frigeam intai talpile pe nisipul fierbinte .De acolo ii vedeam valurile cum incercau sa vina tot la tarm, sa ma ude. Le ajutam si ma spargeam in ele. Si asa pana seara ne jucam.
In ultima seara am plans amandoua. Am lesinat de dorul ei cand m-am intors cu spatele sa plec. Si iar m-am dus la ea.Cateva valuri am spart din nou. Ne-am mai jucat prinsea. Dar nu mai avea nimic acelsi farmec.Si iar am plans. Am imbratisat-o larg si am plecat cu trupul, de acolo. Doar sufletul i l-am lasat,sa-l aibe amintire.
Si acum, cred ca-si trimite disperata valurile la mal, sa ma caute.Nu voi mai fi eu, sa le saprg. Le va sparge malul.

-Vara! De unde oi fii, tu vezi in ce hal ma-i adus! Ti-e nu-ti pasa de mine, dar nici valurile odata, nu m-ai mai lasat sa le sparg!